Virusul la Paris, văzut de o rusoaică, corespondență din Franța, de la Evdokia Moskvina, pentru Curierul de Râmnic
Carantina a început pentru mine în dimineața zilei de luni, 16 martie 2020. Auzisem zvonuri că în Paris se va deplasa armata franceză și că, din 17 martie, armata și poliția ne vor trimite forțat spre case.
Cei care nu se vor conforma, vor putea fi bătuți sau li se va deschide dosar penal.
De asemenea, am fost avertizați că se vor închide granițele Franței, pentru 45 de zile.
Izolare totală. Vor fi interzise deplasările dintr-un raion sau cartier, în altul, ale Parisului.
În acel moment, locuiam într-o cămăruță la periferia Parisului (propietarul începuse lucrări de reparații la apartament) și, neștiind încotro s-o apuc, am început să urlu, eu, care trecusem prin cele mai groaznice situații, aș fi putut fi împușcată, conform legilor de stare de război. Fiind regizor și corespodent militar pe front, perspectiva de a sta închisă într-o cameră 45 de zile, m-a dus spre o incontrolabilă isterie. Apoi, mi-am spălat fața, mi-am acoperit ochii plânși cu ochelari de soare, și am plecat la magazin, încă nu apăruse anunțul Președintelui Franței, se scurgeau ultimele ore în care se putea ieși, liniștit, în oraș. Nu am reușit să cumpăr alimente, în toate magazinele erau cozi kilometrice, începând direct din stradă. Erau lăsate să intre câte 1-2 persoane. Fiecare căuta să cumpere marfa de pe un raft întreg, ca în vreme de război, așa că rafturile se goliseră, m-am întors acasă cu nimic, dar am decis să speculez situația creată… În aceeași seară la orele 20, la postul central TF1, Emanuel Macron, Președintele Franței, a negat durata izolării, rămânând doar pentru 15 zile, dar a anunțat că se menține în vigoare întreaga listă a motivelor ieșirii din locuință. Este necesară completarea declarației publicată pe site-ul Guvernului.
Populația a răsuflat puțin liniștită. Însă, în ziua următoare la ora 12, a început carantina. Eu am respectat toate formalitățile, mi-am copiat documentul, am bifat punctul ”aprovizionare cu produse de primă necesitate”, am luat actul de identitate, confirmarea de înregistrare la adresă și am plecat la magazin. Mare mi-a fost mirarea văzând orașul pustiu, dar liniștit. Aproape nimeni, nici civili, nici polițiști. Ușile magazinului în care ieri nu am putut intra erau deschise, fără clienți. Pe raft era tot ce trebuie, de la hârtie igienică la delicatese. Toți cei care de obicei se înghesuiesc, își făcuseră plinul încă de ieri.
Pe site-ul Guvernului sunt prezentate măsurile de luptă contra pandemiei, înăsprite din 27 martie, legat de slaba respectare de către populație a măsurilor precedente. De reținut, din data de 27 martie sunt interzise piețele, târgurile în aer liber, sportul să fie practicat timp de o oră pe raza de un km de locuință, aprovizionarea va fi permisă pe raza de un km de locuință, o singură oră.
Pe declarație va fi menționată ora ieșirii din casă. Încă ceva bun: calea ferată și metroul au suspendat controlul biletelor. Este adevărat că în toată țara au fost suspendate legăturile trenurilor, iar autobuzele au fost complet suspendate. În marile supermarketuri sunt cozi, între persoane trebuie respectat intervalul de 1 m, și magazinul este obligat să evite aglomerarea, astfel, în fața magazinelor, se văd șiruri rarefiate de persoane cu și fără mască.
Măști și geluri bactericide nu se găsesc la noi din februarie, le-au scos din farmacii, chipurile, ca să nu mărească panica. Însă cauza reală a excluderii măștilor, deocamdată, este neclară. Populația s-a adaptat, cumpără spirt medicinal de 71 procente alcool și-l toarnă în pulverizator. Cu măștile este mai complicat: unii refolosesc măștile, alții le confecționează acasă. Nu demult am mers la terapeut, am stat la rând, am primit o mască chirurgicală simplă, de unică folosință.
La ieșirea din locuință, e obligatorie completarea declarației, altfel e prevăzută amendă înte 135 și 300 euro, iar abaterile cu rea voință, se pedepsesc cu închisoare. În primele zile se putea complete declarația on-line, apoi a fost acceptată doar varianta pe hârtie, la persoană. Dacă nu aveți imprimantă, este acceptată și scrisă de mână.
Nu am sesizat ca instituțiile Puterii să susțină moralul populației, dimpotrivă, în comunicatul lui Macron către populație a fost repetat de șase ori: “Acesta este un război. Ne aflăm în război”. Astfel, Guvernul mai mult sperie, decât să încurajeze. Francezii înșiși se ajută între ei, multiplică declarații și afișază locul procurării …
Mie mi-a dat nu demult o negresă două maști, care în perioada actuală valorează …cât aurul. Una am dat-o prietenei mele.
Realmente, francezii respectă aceste măsuri, privesc cu spaimă date despre victimele din Spania, se străduiesc să nu iasă din locuință, fără nevoie specială. Mulți parizieni s-au retras din capitală la sate, pe litoral, în sudul țării, la distanță de câteva ore de la locul primei apariții a președintelui pentru anunțarea carantinei.
Poliția patrulează și controlează trecerea spre obiective turistice (de exemplu la Turnul Eiffel), a grupurilor de 2-3 persoane, verifică documentele, întreabă despre direcția și scopul deplasării. De asemenea, le reamintesc despre păstrarea distanței de 1 m între persoane. În mare, oamenii cred că aceste măsuri îi protejază contra virusului, nu se panichează, însă se tem pentru sănătatea propie.
Extinderea virusului covid 19 capătă amploare, nu pare a fi influențată,cumva, de carantină! Mai curând, aceste măsuri ajută medicilor să acorde la timp ajutor urgent celor care au simptome. Au început să facă testare de covid 19 cu două zile în urmă. Ieri am primit prin SMS de la policlinică anunțul că pot face testul.
Cei fără simptome pot face testul la un laborator privat, costul este de 55 euro. Astăzi (la data relatării), în Franța au fost confirmați 559105 contaminați și un număr de 4503 decese de la începutul pandemiei (conform declarației în Monitorul Oficial, pe site-ul Guvernului francez).
Voi reveni.
Evdokia Moskvina, pentru Curierul de Râmnic
Textul original, în limba rusă, a fost tradus în românește de doamna profesoară Maria Turluianu.
Nota mea, SP: Dokia, cum îi spun eu, e jurnalist și un foarte curajos regizor de film. Suntem foarte buni prieteni, aproape frați. A stat luni de zile în Siria, ca să facă un film, foarte bine cotat azi, despre copiii abandonați, ai combatanților din ISIS. Filmografia ei este impresionantă, realizată cu mijloace tehnice și financiare reduse. E pe jumătate româncă, mama ei are rădăcinile la Suceava, deși ea s-a născut la Moscova. Are o soră, care este tot regizor de film. Trăiește la Paris, pentru că Parisul o inspiră profund. Când am băut prima cafea împreună, am încurajat-o să nu părăsească Franța, până nu va ajunge celebră. Mi-a promis solemn că așa va face. O să mai auziți de ea.
