Partea a doua a interviului cu finanțistul Virgil Pîrvulescu, candidatul PNL, la Primăria Râmnicului, realizat de Silviu Popescu
Și bani? Bani, de unde luăm?
Împreună, toți, muncind, o să vedeți, banii se strâng. Aducând oameni în orașul nostru, oameni serioși, care să nu se teamă că vor fi jecmaniți la fiecare autorizație pe care o obțin. Își vor dezvolta business-uri. Vă mai spun ceva. N-am văzut doar eu… toată lumea vorbește de orașul Râmnicu Vâlcea, că este un Hackervile. Ok, avem niște tineri foarte inteligenți. Că inteligența lor este utilizată în altă zonă, este posibil. De fapt, se cam demonstrează. Dacă noi facem un hub în care să ducem tinerii ăștia și ideile lor, când vorbim de security…
Un Silicon Valley .. ?
Dacă noi ducem toți tinerii ăștia inteligenți, îi strângem într-un singur loc, v-ați gândit vreodată câți bani ies din sistemele informatice?
M-am gândit și am și scris despre asta.. am scris că e mai bine decât să fii scammer, cum au fost toți, nu neapărat hackeri, e să ai companii informatice, pentru care să lucrezi, care să producă, să vândă… numai că, multă vreme, sub oblăduirea poliției, a SRI-ului vâlcean și a mediului politic și a altor echipe care își dădeau concursul, oamenii aștia au fost lăsați să sperie lumea și au agățat Râmnicu Vâlcea pe hartă infracționalității mondiale. Hackervile, un oraș de hoți, adică Râmnicu Vâlcea? Nu accept asta.
Nimeni nu s-a gândit să pună în valoare inteligența și puterea de a inventa lucruri, perspicacitatea în a-și folosi aceste cunoștințe.
Nimeni nu s-a gândit la asta și nu înțeleg de ce nu s-a gândit. Și, iată, că sunt nevoit să vă intrerup un pic, să vă spun, de pildă, acum orașul fiind gol și traversându-l în toate direcțiile N-S-E-V, am constatat că devine și mai evident monopolul pe care anumite companii l-au făcut asupra orașului. Îi dau exemplu pe niște băieți care se ocupă de alimentație publică. Toată lumea știe. Păi de ce să ocupe numai ei toate spațiile comerciale, de ce să dețină monopol asupra tot ce înseamnă restaurante, să zicem, in oraș ? Acum se vede, când a fost criza, restaurantele lor, localurile lor, au fost închise. Și orașul ăsta, care a devenit în ultimii ani un fel de oraș al mațului gros, s-a închis. Toate marile săli de festivități, toate restaurantele din tot orașul, repet, care aparțin cam acelorlași oameni… eroare majoră pentru cine le-a dat autorizație și a promovat ca să menățină, cum să zic, acapareze toată forța comercială, tot cash-ul…
Eu vă înteleg și aveți perfectă dreptate. Și vă înțeleg și furia…
Da, e o furie incredibilă…
Este o furie care este a noastră, a tuturor.
Și băieții ăia foarte inteligenți, care dețin lanțurile astea de restaurante, na… să le zicem pe nume… OK. Păi, de ce nu au investit ei în înaltă tehnologie? De ce s-au mulțumit să pună monopol pe un oraș, asfixiindu-l, cine le-a dat autorizații? De ce nimeni n-a văzut că a da șansă mai multor oameni, înseamnă a dezvolta din punct de vedere cultural, dacă vreți, acest loc, numit Vâlcea. Așa e Vâlcea, o cumetrie, în care câțiva băieți deștepti decid și politicul și economicul…își pasează resursele de la unul la altul și ne sărăcesc pe toți. Bine, mai sunt și niște, așa zise, femei de afaceri…
Da, vedeți, administrația publică locală, prin modul în care și-a organizat compartimentele funcționale și numind în fruntea acestora oameni obedienți, care au răspuns comenzilor lor, pot să îndepărteze orice investitor din orașul ăsta, punându-i piedici, la orice gen de autorizare. M-am întâlnit cu o doamnă, ieri, și îmi spunea așa: ”Îmi promiteți că atunci când veți ajunge la Primărie, o să simplificați procedura de autorizare, în vederea construirii unei locuințe?” ”Dar procedura este destul de simplă”. ”Domnule Pârvulescu, eu mi-am construit cu soțul meu casa, până la nivel de acoperiș, în termen de 3 luni de zile. Știți în cât timp mi-am luat avizele de construire? În 6 luni. Când mă duceam să duc avizele, deși nu aveam nevoie de ele, îmi mai cereau și altul și altul și altul”. Asta face primăria. Să știți că e foarte simplu să pui piedică. Vă dau un exemplu. Eram în concediu cu un om de afaceri din Vâlcea. Era, cu noi în concediu, o doamnă apropiată actualului edil al orașului. Și glumele noastre, cu mine la Primărie și, iarași, tu o să fii viceprimar. Glumele noastre în concediu. Cum fac doi prieteni în concediu.
Respectiva doamnă, atât de mult s-a impacientat, încât, atunci când a ajuns aici, la Vâlcea: ”Nașule, uite, ăsta vrea primar și ăsta viceprimar”. Vă dați seama, că nașul… ce rău s-a speriat? Respectivul, săracul, și-a cumpărat un spațiu comercial pe care a dat aproape 600.000 euro, cu credit de la bancă. Logic, banca trebuie să-și ia banii, ratele. Păi, ca să înceapă să producă spațiul respectiv, a făcut o cofetărie fiicei dumnealui. Trebuia să obțină autorizație de funcționare de la Primărie, nu? Se duce respectivul la primărie, depune documentați: îți trebuie aviz de la pompieri. Gata, domne, mă duc la pompieri. Se duce omul la pompieri. Domnule, nu înțelegeți că spațiul dvs. este inferior suprafeței obligatorii pentru scenariul la incendiu? Nu aveți obligația să vă autorizați la noi. Îi dă delegație. Se duce inapoi la Primărie. Domnul îmi spune că nu e nevoie. Bă, tu nu înțelegi că asta îți trebuie? Și de atunci, bietul om, purtat pe drumuri de ‘nșpe mii de ori, ratele s-au strâns, dobânzile s-au pus și pe el îl țin fără autorizație. De ce? Că așa se vrea. De ce? Pentru că îi e teamă. De ce îi e teamă? Pentru că oamenii se comportă altfel decât la stăpân. El asta spune. Eu sunt stăpânul vostru.
Dar, domnule Pârvulescu, chiar dacă aveți dreptate, lăsați-mă să fiu, pentru o clipă, avocatul divolului și să zic că nu ar trebui să trageți atât de mult pe primărie și pe actuala administrație, că nu numai ei au fost în județul ăsta. Nu numai ei au atribuții. De ce să nu tregeți si pe Finanțele Publice, care ani de zile au fost călăii acestor concetățeni ai noștri. De ce să nu tragem pe Consiliul Județean, care e o instituție, după opinia mea, stalinistă, inutilă și care nu se implică cu nimic în starea de bine a cetățeanului ? De ce să nu deranjăm pe cei din Prefectură? De ce să nu tragem și pe SRI, care a știut și a analizat și a strâns mii de dosare în anii ăștia, pe care le-a înaintat – zic ei – conducerii și nu s-a întâmplat nimic ?
Domnule Silviu, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră să blamăm instituțiile.
Da, bun, dar de ce să nu le blamăm?
Oamenii care au fost în fruntea acestor instituții, ei sunt nelipsiți – uitați-vă. Dacă te duci la înmormântare, îi găsești pupându-se; dacă te duci la o nuntă, îi găsești pupându-se; dacă te duci la handbal, îi găsești pupându-se; dacă te duci la împărțirea cașcavalului, îi găsești pupându-se, dacă e nevoie de ceva făcut în orașul ăsta, îi găsești pe toți la aceeași masă. Nu credeți că, de fapt, vinovate nu sunt instituțiile, ci oamenii care au ajuns în fruntea lor? Și, până la urmă, dacă eu, ca primar, am strâns în jurul meu un grup care, pot să îi zic cum vreau eu, dar care numai binele orașului nostru nu îl vrea, păi, ce vină are Primăria orașului Râmnicu Vâlcea?
Instituția, într-adevăr, nu are nicio vină.
Credeți că în Primăria orașului Râmnicu Vâlcea nu sunt oameni și de bună credință, oameni profesioniști? Ei, oamenii ăia, nu au loc de incompetenți. De incompetenți și balerine.
Asta, nu știu, trebuie să vă asumați…dar mi-ar plăcea să le cunosc…
Buun. Și la Finanțe. Pentru că vorbesc de institiția mea. Este institiția mea, în care eu lucrez din Bun. Eu, pentru acțiunile mele și faptele mele sunt responsabil. Eu, Virgil Pârvulescu. Eu
nu sunt de acord, chiar dacă Finanțele Publice… chiar dacă au fost conduse o perioadă indelungată de timp, nu-și au rolul lor bine definit în societate. Finanțele Publice reprezintă un rău necesar. Este instituția care asigură un echilibru. Numai că, vedeți dumneavoastră și la noi… Eu, când m-am angajat la Finanțe, în 1993, am avut șansa să lucrez cu super-profesioniști, oameni care veneau din mediul economic adevărat, foști contabili șefi spre care, sincer, nu prea ridicam privirea din pământ. În momentul asta, la noi, meritocrația nu prea mai există. Meritocrația a cam dispărut și de la noi. Și dacă te uiți s-au dezvoltat adevărate clanuri. Și în instituția noastră sunt : rude, fini, nepoate, nevasta șefului care lucrează la firma unde am eu interes, absolut totul. Și, uitați-vă cum sunt promovați. Zice, bun. Vrem și noi. Că și noi suntem oameni. Și, la mine în birou, dimineața, cu colegii mei, discuții. ”Așa ceva n-am crezut. Cine dracu l-a mai pus și p-ăsta șef?”. Vedeți, când spune ” p-ăsta șef” nu vreau să-i folosesc numele. ”Băiețașul ăsta n-are nicio vină, că el e senin, săracul”. Aaaa, are diplome, corect, diplomele se pot cumpara de unde vreți, în ziua de astăzi. Pentru că am văzut și doctoratul, s-a ales praful și de doctorat, și de masterat, nu mai contează nimic. Promovarea oamenilor profesioniști, profesioniștilor, lasă de dorit. Și d-aia am ajuns, unde-am ajuns. Totuși, vreau să vă spun un singur lucru. Noi, ca instituție, nu spun că nu avem și uscături. Nu spun asta. Oameni fără caracter, am văzut; oameni care urăsc pe cei care muncesc, am văzut; oameni care care ar fi in stare să le rupa gâtul celor care muncesc, am văzut; oameni care în viața lor n-au produs un leu și care n-au plătit salariul, am văzut în instituția noastră. Dar vreau să vă spun că marea majoritate a oamenilor din Finanațe sunt oameni profesioniști. Și imi pare rău că se uită la mine cu reproș, că nu pot să fac mai multe pentru ei de așa manieră încât în fruntea serviciului biroului direcției structurii să fie profesioniști. Avem foarte mulți profesioniști.
Înțeleg.
Și mai avem o problemă, că nu am promovat tineri. Noi nu am mai angajat tineri în Finanațe de foarte mult timp. Media de vârstă este una înaintată. Când mai creștem noi tineri? Avem oameni care sunt în frunte și nu înțeleg sisteme informatice.
Știm că există înca valori, așa cum spuneți, profesioniști, dar știm că suntem înconjurați de
mediocri. Conduși de mediocri.
Și conduși de mediocri. E o pătură de mediocri, care nu te lasă să promovezi. Și acești mediocri, totuși, promovează propriul mediocru-șef și, mă rog, sug la țâța lui cât pot de mult.
Păi, cum facem? Un canadian a scris o carte despre fenomenul acesta al mediocrației, și concluziile lui sunt înspăimântătoare. La nivel global, mediocrii nu mai pot fi înlăturați.
Prima și prima dată, trebuie să te gândești, că poți să-i îndepărtezi. Dar trebuie să fi profesionist, trebuie să reușești să aduci lânga tine indivizi care își doresc progres. Sunt oameni ai orașului care își doresc progres? Sunt oameni care înțeleg în ce direcție merge viața? Sunt destui. Șansa noastră după 1990 e că începem să vedem mai mult în lumea asta. În momentul în care vedem că alte sisteme funcționează, vedem că nu e obligatoriu să stai la cârciuma din sat, să bei berea aia , Bebelușul, la 2,5l, aia nu înseamnă viață. Aia înseamnă, cum să spun, un fel de închisoare. Ești propriul prizonier al dependențelor tale. De ce oamenii au altă viziune când pleacă din țara noastră? Pentru că văd în alte locuri, partea proastă că văd lucrurile bune, p-aia cu munca nu prea o văd ei, în marea lor majoritate. Vorbim de cea care se duc doar așa, temporar și vin. Trebuie să devenim serioși, să ne apucăm serios de muncă. Bun. Vorbim de mediocri. Pentru asta sunt eu angrenat în lupta asta. Trebuie să promovăm competența. Trebuie să stabilim ca regulă de bază meritocrația și faptul că impozitele tale, plătite, se duc în direcția care trebuie. Nu să-mi plătesc eu fetele mele de dans.
Bine, am înțeles. Nu comentez acest aspect, deși e e grotesc. Dar vreau să vă spun în încheiere că e corect și cred că ideea de valoare trebuie să primeze și apreciez mult curajul dumneavoastră de a vă lupta cu morile de vânt, să zic?
Nu. Eu mă lupt pentru o idee. Pentru faptul că trebuie să mă uit în ochii copiilor mei. Și cănd mă uit în ochii copiilor mei, au niște așteptări. Și n-aș vrea ca bătrânețea mea să fie mercată de niște păreri de rău, că pentru copiii mei am stat în banca mea, nu m-am sacrificat și am lăsat mediocrii de care vorbeam mai devreme, să le distrugă viitorul. Eu pentru asta sunt, pentru generația tânără. Pentru că generația tânără merită mai mult și n-aș vrea să îi las, atunci când închid ochii, cu o datorie, de așa manieră, încât ei, toata viața lor, să nu aibă timp să meargă, nici la cimitir să îmi aprindă o lumânare. Și să stea, să muncească, să plătească datoriile făcute de mine că am fost un idiot, când spun de mine, (mă refer) la o generație care nu a luat atitudine. Pentru asta sunt aici.
Sper că veți avea destul timp în lunile următoare să-i convingeți pe cei care astăzi nu deschid gura, s-o deschidă și să spună orice, doar să spună ceva.
Ăsta este obiectivul meu, să aduc la vot foarte multe persoane, persoane care pâna acum s-au simțit dezamăgite și faptul că nu au fost reprezentate. Avem nevoie de toate persoanele ca să vină la vot. În condițiile în care oamenii își doresc să continue pe același ritm, e ok. Nu trebuie condamnați. Înseamnă că nu își doresc altceva mai bun. Înseamnă că nu își doresc copiii lângă ei, înseamnă că nu-și doresc binele.
Nu, știți că nu e adevărat că la Vâlcea primarul, funcțiile importante sunt alese cu o minoritate de 20-25-30%. Atît. Din 100%, unde sunt ceilalți? În sfârșit, sunt multe teme pe care le-am lăsat în aer. Vă propun să reveniți la noi în redacție, vom mai avea de discutat. Mă interesează, ne interesează, pe toată lumea interesează aceste lucruri. Să vedem dacă și cum se vor produce. Mulțumesc că ați fost la noi.
Și eu vă mulțumesc.
