Începând cu anul 2013, ia este sărbătorită în noaptea „cerurilor deschise”, de Sânziene.
Ziua Universală a Iei celebrează piesa principală a costumului popular românesc, dar și ideea de feminitate, termenul „ie” este atribuit exclusiv cămășii populare femeiești.
Redescoperită permanent, plină de semnificații, ia a stârnit întotdeauna fascinație.
Henri Matisse a reprodus (nu întâmplător) ia în cunoscuta pictură ‘„La blouse roumaine”, un adevărat omagiu adus piesei principale a costumului popular românesc.
La rândul lor, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion au surprins frumusețea și varietatea cămășii populare feminine în tablourile lor.
Ia este, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și este împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât.
Croiala este simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit.
Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor.
Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”.
Tehnica decorării iei s-a transmis prin generații, motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură.
Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”.
Partea din față a cămășii este brodată prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci.
Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.
Finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a acelor timpuri, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
Piesă vestimentară unică pe mapamond, ca distinctivitate, reprezentativitate, calitate a lucrăturii, apartenență la o cultură populară bine definită, continuitate a croiului și a motivelor utilizate, transmitere a tehnicilor de lucru, ia ar putea fi introdusă cu ușurință în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității, UNESCO.
Dragi femei românce, oriunde v-ați afla, astăzi și la orice sărbătoare, puneți-vă ia și arătați tuturor frumusețea voastră!
Mihaela Iliescu
