Am petrecut sâmbată, 27 iunie la Brezoi, o seară incendiară de rock hard&heavy în compania unor trupe mai noi, dar și mai vechi.
Cei 500 de fani prezenți, prin diversitatea locurilor din care proveneau, ne-au dat o imagine clară, asupra unor fenomene neclare, care se petrec în lumea rock-ului vâlcean, a publicului de rock vâlcean. Dacă public de rock vâlcean mai avem, cam același și din ce în ce mai îmbătrânit, prezență rock, cu trupe, nu mai avem. Sau nu și-au facut prezența. Sau infatuarea, având în vedere scorurile mici.
Dar noi, ca niște tipi informați ce suntem, putem spune că nu mai există. Vorbesc de hard&heavy . De underground, de subsol, de metal, thrash, black…. Prietenul meu George, producător renumit, îmi spunea că încearcă să promoveze o trupa vâlceană. Eu i-am spus că nu există așa ceva. Și i-am propus să ia legatura cu trupa Moise, care chiar merită promovată.
Singura prezență vâlceană pe scenă a fost prezentatorul și prietenul meu vechi, Vali Conea, vechi om de radio și televiziune, întotdeauna cu ”vorbele la el”, full de muzica. Daca îl pui să vorbeasca de rock, hard&heavy nu-l mai oprești. Un interlocutor mai mult decât agreabil. Și care a constatat că am fost singurii prezenți din presă la locul faptei.
L-am cunoscut în 1984, la uzina, la IUCF Valcea. El era sursa noastră de muzica bună. Cum o făcea rost era treba lui.
Cariera lui ulterioară, de succes, în radioul și televiziunea locala a venit în mod natural.
Să vă mai spun ca Vali Conea a fost și un portar de poartă de 7 metri foarte bun. Cine trecea de mine, eu jucand libero pe vremea aceea, nu trecea de Vali sau foarte greu. Mulți portari din Liga I de azi nu se ridică la nivelul de atunci al lui Vali.
Ce se întâmplă cu rockul vâlcean se întamplă și cu fotbalul vâlcean. Să zicem ca fotbalul se mai mișcă.
Prezența motoarelor în fața scenei a dezvăluit prezența unui public de altă factură. Publicul reprezentat de oamenii liberi călare pe motoare. Cu un caracter aparte, prietenoși, uniți, onești, cu chipuri aparent dure dar cu suflete de aur. Și colega mea Corina Enache, de la redactia culturala a Curierului de Râmnic a sesizat același lucru. De la primul contact cu acești oameni. Și au venit și din alte zone ale țării, sunt fani adevarași care își însoțesc pretutindeni prietenii ce performează pe scenă. Adevarată și curată prietenie!
Soțul Corinei, Sorin, este un împătimit de rock, cu știrile la zi și mare fan Cargo.
Din păcate, numarul de fani rock a fost limitat la 500 că altfel veneau 2000.
Grupul celor din zona Petroșani a iesit în evidență.
Nu mai spun de faptul că pe scenă a urcat trupa Moise. Alin Moise provine din aceeasi zonă Petroșani. Și atent supravegheat și fotografiat de un alt petroșenean, tatăl său. Am realizat un interviu cu trupa Moise, ajutat de Petru Tămas și Tibi Dărda și care va apare ulterior în ziarul online sau în revista Curierul de Râmnic Magazin.
Și exasperat de faptul că nu erau vâlceni pe scenă, am vrut să dau lovitura și i-am spus basistului trupei Moise că are față de oltean. Răspunsul a venit sec. ”Ați vrea voi oltenii ca Petroșaniul să fie în Oltenia”. ”Eu sunt din Petroșani”. M-am uitat scurt la Petru și Tibi. Își râdeau în bărbi. Nu-mi spuseseră.
Ne-am simțit foarte bine alături de Alin Moise, Ovidiu Anton, Dudu Isabel, Fără Vise cu Visan Alex și CARGO.
Surpriza serii a fost o speranță tânară a muzicii rock, Livia Șchiopu, cu o chitara bass aproape cât ea care a reușit să ne încânte cu cateva cover-uri, de referință.
Ca de obicei, scoatem în evidență colaborarea dintre Mihai Răzvan Mugescu, Mentor Rock și Primarul Brezoiului, domnul Shell colaborare care pune orașul pe harta țării și cu această ocazie și judetul ăsta al nostru fără rock.
Cătălin Statie
