Țările din întreaga lume se confruntă cu probleme în dezvoltarea socio-economică echilibrată a teritoriului, indiferent de gradul acestora de dezvoltare. Disparitățile, inegalitățile, dezechilibrul dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei țări apar si sunt întreținute din cauza acțiunii unor factori precum:
- schimbarea condițiilor socio-economice prin dezvoltarea accentuată a unor noi ramuri ale economiei sau intrarea celor vechi în declin;
- existența unor regiuni slab populate sau în care producția provine din sectoarele primare;
- concentrarea cresterii economice doar în anumite regiuni;
- migrația populației către zonele puternic dezvoltate.
În situația economică globală actuală, caracterizată de procese din ce în ce mai mari de globalizare și nevoia crescândă de promovare a principiilor durabilității în dezvoltarea economică, există opinii conform cărora factorii-cheie în asigurarea pe termen lung a creșterii economice sunt: inovația și capacitatea de a genera noi cunoștințe, antreprenoriat și promovarea tehnologiilor de vârf la frontiera tehnologică globală, capabile să genereze fenomene de „distrugere creativă”.
Se remarcă un apogeu al emigranților definitivi din România atins în anul 1990: 96.929 emigranți definitivi. De asemenea, în perioada 1990- 1999 se observă cele mai mari valori ale emigranților definitivi, fapt ce poate să fie justificat din mai multe privințe: înlăturarea regimului comunist la finalului anului 1989, în concordanță cu nevoia accentuată a oamenilor de a se muta în alte țări (pentru a putea să fi e aproape de familie sau pentru un nevoi de trai mai bun). În perioada 1999- 2018, dinamica emigranților definitivi de la un an la celălalt este 9,89% în medie, în condițiile în care, din punct de vedere absolut, se remarcă valori mari în 2017 (23.156) şi 2018 (27.229) – ceea ce seamănă cu situația anilor 1992- 1996 (atunci când se identifică, în medie, 22.789 de emigranți definitivi).
Referitor la evoluția produsului intern brut pe cap de locuitor si cea a numărului imigranților definitivi în România, se remarcă faptul că a existat un val al imigranților în perioada 1997- 2002 (56.541) precum şi o tendință de creştere începând cu anul 2011 (15.538) şi atingând punctul maxim în anul 2018, atunci când au imigrat definitiv 65.678 de persoane. Totodată, această creştere a numărului de imigranți definitivi din ultima perioadă menționată poate să fie justificată de creşterea constată din 2016 până în 2018 de nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor (se remarcă o crestere constată a dinamicii acestui indicator: 6,57% 2016 față de 2015; 12,81% 2017 față de 2016 si 13,97% 2018 raportat la 2017).
În perioada 1992-2000, în cazul României, au fost înregistrați mai mulți emigranți decât imigranți, ceea ce a determinat ca diferența dintre emigranți si imigranți definitivi să fie în medie 14.306 persoane în perioada menționată anterior. În anul 2001 au fost înregistrați 429 de imigranți mai mulți decât emigranți defintivi. Perioada 2002- 2006 este, de asemenea, o perioadă în care diferența imigranți – emigranți definitivi în cazul României înregistrează valori negative: 6,558 de persoane în medie (cu o dinamică medie de 19,55%). Totodată, se remarcă faptul că începând cu anul 2012 există o tendință de creştere a diferenței imigranți- emigranți definitivi, în măsura în care media acestui indicator este 16.046 în perioada 2012- 2018 (media dinamicii: 85,04%). A fost înregistrată valoarea maximă (38.449 persoane) a diferenței imigranți- emigranți definitivi în anul 2018, cu o dinamică de 42,18% față de anul 2017 (27.043 persoane).
Pentru a putea determina relațiile dintre rezultatele aplicării politicilor de dezvoltare regională la nivelul blocului comunitar si distribuția imigranților în statele membre ale Uniunii Europene, s-au analizat următoarele date la nivelul celor 28 de țări membre ale Uniunii Europene: produsul intern brut nominal (2018); procentul populației drastic defavorizate material din totalul populației drastic defavorizate, la nivelul Uniunii Europene (2018); procentul din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării (2017) și distribuția imigranților (2017).
Constatăm că există o corelație de 11,45% între distribuția imigranților în cele 28 de țări și produsul intern brut nominal (corelație slabă), o corelație puternică între distribuția imigranților și procentul populației drastic defavorizate material din totalul populației drastic defavorizate la nivelul Uniunii Europene (68,01%). În final, a fost determinată corelația slabă de 30,98% între distribuția imigranților și procentul din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării.
Am analizat evoluția politicilor de dezvoltare naționale în paralel cu rezultatele implementării acestora prin raportarea României la Uniunea Europeană si la alte state relevante. Am abordat următorii indicatori: produsul intern brut nominal (indicator de rezultat al politicilor de dezvoltare regionale implementate), procentul din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării (indicator ce are impact asupra politicilor de dezvoltare națională) şi schimbările în dinamică a indicatorilor menționați anterior.
Conform ipotezei formulate, acordarea unei importanțe sporite cercetării- dezvoltării- inovării prin acordarea unui procent decent din produsul intern brut al unei țări acestui domeniu determină rezultate pozitive asupra indicatori de rezultat al politicilor de dezvoltare. Constătam existența unei corelații puternice între produsul intern brut nominal (indicator de rezultat al politicilor de dezvoltare regionale implementate) si procentul din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării (indicator ce are impact asupra politicilor de dezvoltare națională) în perioada 2000- 2017. Așadar, creşterea procentului din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- invovării poate să determine produsul intern brut nominal.
Referitor la dinamica indicatorilor analizați anterior, România a avut cea mai mare scădere în dinamica indicatorului procentul din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării în anul 2009 (scădere de 20 de puncte procentuale), în condițiile în care în acelaşi an a scăzut şi produsul intern brut nominal (cu 18 puncte procentuale în cazul României şi 11 în cazul mediei Uniunii Europene, pe fondul crizei economice). Tot în cazul României a fost înregistrată cea mai mare creştere în dinamica procentului din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării, în anul 2015, atunci când creşterea a fost de aproape 29 de puncte procentuale – dar chiar şi în acest context, valoarea indicatorului este cu mult sub media Uniunii Europene (0,5% din produsul intern brut alocat cercetării- dezvoltării- inovării în România, față de 2,06% media Uniunii Europene, de patru ori mai mare față de valoarea înregistrată de România).
Constatăm că există o corelație puternică (78,28%) între dinamica investițiilor nete efectuate în România în perioada 2001- 2017 si dinamica productivității medii a muncii. Anul 2001 a marcat anul în care au fost înregistrate cele mai bune valori ale dinamicii în cazul celor doi indicatori: 63,37% în cazul investițiilor nete efectuate în România si 47,40% în cazul productivității medii a muncii. Pe fondul resimțirii efectelor crizei economice, anul 2009 marchează cea mai slabă valoare în dinamică investițiilor nete efectuate în România, deoarece există o scădere de 24,7 puncte procentuale. Anul 2010 marchează o dinamică a productivității medii a muncii de doar 0,93 puncte procentuale, cea mai mică valoare înregistrată de acest indicator în perioada 2001-2017. Se remarcă o stagnare a volumului investițiilor nete efectuate în România în perioada 2011- 2017, deoarece media este de 900.020 milioane de lei (deviația standard: 56.334 milioane lei), în condițiile în care media dinamicii acestui indicator este 3,85%. Această valoare mică raportată la perioada 2001-2008, atunci când media dinamicii aceluiaşi indicator a fost de 30,47%, de aproape 10 ori mai mare.
În concluzie, constatăm ca dacă produsul intern brut nominal creşte constant de la o perioadă la cealaltă, atunci va creşte numărul imigranților definitivi în România. Mai mult, există o corelație semnificativă între produsul intern brut nominal şi diferența dintre numărul imigranților definitivi şi numărul emigranților definitivi în perioada 1992- 2018.
Majoritatea imigranților definitivi în România provin din țări vecine, mai slab dezvoltate decât România. De asemenea, există o corelație între distribuția emigranților în blocul comunitar si indicatorii ce exprimă rezultatul aplicării politicilor de dezvoltare regională.
Există o corelație stabilă între dinamica investițiilor nete în România şi dinamica productivității medii a muncii. De asemenea, ponderea capitalului străin în totalul investiiilor efectuate în România este aproape egală din punct de vedere procentual cu ponderea surselor proprii în totalul surselor de finanțare în perioada 2000- 2017.
În regiunile dezvoltate ale României (unde salariul mediu este peste media României) şi regiunile cu specific turistic se înregistrează un număr mai mare al sosirilor turiştilor decât în zonele slab dezvoltate.
CORNELIU CÎRSTEA
iulie 2020
