Nu am fost niciodată la Ierusalim. Bănuiesc, zic, trebuie să fie magic și cred că este un vis, dar și o datorie a fiecărui muritor, nu zic creștin, să-și plimbe pașii pe aleile, pe care a pășit Isus. Am Ierusalimul meu, Râmnicul. Ierusalim este orașul care a dat umanității cea mai puternică iluzie, Isus, cea mai frumoasă carte, Biblia, cei mai înțelepți oameni de cult, rabini și ceilalți, dar și cei mai deștepți cetățeni, din câți au trăit pe pământ. Din trăirea asta intensă, în mijlocul unui deșert natural, s-a născut o bogăție, o mega-explozie de inteligență umană, care a fost răspândită în lume, a devenit model, a scris istoria ultimilor 2000 de ani și o scrie, în fiecare zi, probabil, până în ultima clipă a umanității.
La Ierusalim, ca și în Râmnicul meu, oamenii sunt chemați în piață. În tipul ăla de democrație colectivă, care mai există doar în puține locuri din lume (am văzut consultarea asta în cantonul Vaud, din Elveția), oamenii, cetățenii- termen cam roman, care mă zgărie pe scoarța cerebrală-sunt chemați să-și spună părerea, toți, direct și definitiv, în situații excepționale. Este o decizie colectivă, care unește, dar poate fi și una care desparte. Definitiv.
Revenim la ierusalim. Într-una dintre cele mai frumoase și mai triste dintre povești, s-a auzit întrebarea? „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus?… Ei au răspuns: pe Baraba” (Mt 27,17.21). Cine era Baraba? Matei zice că era un „vinovat vestit” (27,16), Marcu spune că Baraba a fost „închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere” (15,7), Luca întăreşte spusele celor doi: Baraba era „ aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor” (23,19) iar Ioan, scurt şi cuprinzător, conchide: „Baraba era tâlhar” (18,40). În textul original grec, Ioan foloseşte termenul „lestes” în caracterizarea lui Baraba. În contextul politico-social al Palestinei de acum 2000 de ani, „lestes” însemna şi răzvrătit, nu doar tâlhar. (https://www.fiti-oameni.ro/editorial/isus-sau-baraba-ioan-roman/) În contextul actual, Baraba ar fi caracterizat ca un luptător de gherilă. Dacă nu știți povestea, întrebarea i-a fost pusă de guvernatorul roman, Pilat din Pont, care obișnuia să elibereze câte un prizonier, în fiecare lună, poporului.
Era anul 1. Mesia, Isus-Mesia a fost răstignit. Barraba, tâlharul, a fost eliberat.
Recent, aceeași întrebare i-a fost pusă și poporului vâlcean, dacă acceptați comparația. Poporul a răspus, pe Gutău! Iar vocea poporului nu poate fi contrazisă, poporul are întotdeauna dreptate. Sunt unii care mai cârtesc împotriva lui Gutău, dar se înșeală. Poporul știe mai bine, vede mai bine, simte mai bine. Dacă nu ar exista Gutău, lucrurile s-ar complica. Și așa avem probleme, trăim într-un oraș închis, dominat de câteva familii bogate, care erau, la Revoluție, rupte în cur, nu aveau bani de la chenzină la chenzină. Inclusiv a lui. În doar treizeci de ani, familiile de care vorbesc, au luat în stăpânire orașul. Nu s-au mulțumit cu pământurile, cu casele, cu fabricile, au decis ca vecinii lor și vecinii vecinilor lor să devină sclavii lor. Le-au confiscat mișcările civice, presa, cultura, dreptul de a cârti. Le-au confiscat, ceea ce e mai grav, dreptul de a fi liberi, de a trăi la Vâlcea. I-au alungat lăcomia, șmenurile, lipsa de empatie, lipsa de umanitate.
Aceste familii vâlcene sunt mai ticăloase decât dominația romană din vechea Palestină.
Ele nu eliberează pe nimeni, decât dacă tâlharii eliberați le servesc interesele, iar atunci o fac tot condiționat.
În aceeași ordine de idei. Când stai să numeri voturile exprimate în Râmnic, dar și în județ, observi că lipsesc, din Râmnic, de pildă, circa 60000 de voturi. S-au exprimat circa 30000, lipsesc de două ori pe atât.
Iți pui întrebări, unde sunt oamenii aceștia? Au murit și nu au fost declarați? Au fost răpiți de extratereștri? Au emigrat, în număr atât de mare? Sau există și nu ies la vot, pentru că le este lehamite, de toți aceia care încearcă să îi reprezinte? E interesant de urmărit firul acesta. Recesăminte, la Vâlcea, nu s-au mai făcut din 2011, cred. Atunci populația era de 98000 de oameni. Cu drept de vot, circa 90000.
Astăzi, în Vâlcea-și mă opresc aici, vă las să continuați articolul-ideea de democrație colectivă fost, definitiv, compromisă. Ca și la Ierusalim, Barrabii sunt aleși să reprezinte drepturile celor săraci, în principiu. Ultimele trei alegeri ne arată însă că Stalin avea dreptate, că nu contează cine votează. Contează ca interesul material al dominanților să fie protejat. În Vâlcea, banii se mișcă doar în interiorul Cetății iar dominații, deși știu cine a fost este și va fi Barraba, votează Barraba.
E clar, îmi spun, Râmnicul, cu tot răul ăsta care ne înconjoară, este sortit să fie un Ierusalim. Un Mesia se va ridica din mormânt și ne va elibera, pe toți, inclusiv pe oamenii drogați cu promisiuni ai lui Barraba. Trebuie doar să avem răbdare. Barraba este muritor și, în plus, e destul de în vârstă, are burtă , iar vocea e hîrîită ca a unui suferind de cancer de trahee.
Important e să înțelegem ceva din toată povestea asta. Să plecăm!, zic unii. Să vină călăii, spun alții.
Auziți, dar dacă Barraba este o oglindă, care ne-a fost dăruită, ca să se nască Isus, în sufletele noaste? Ca să ne vedem, cum suntem, cu adevărat? Și îcă ceva, dacă suntem mai toți, fără Dumnezeu, iar acesta ne dă după sufletul nostru de păcătoși?
V-ați gândit la asta?
Dacă da, de ce mai comentați? Avem ceea ce suntem și suntem ceea ce merităm.
Poporul are întotdeauna dreptate.
La Râmnic, întocmai ca la Ierusalim.
Acest material este un pamflet și trebuie citit ca atare.
