“Într-o zi, am primit o invitație din partea primarului Tică Ștefănescu, spre a discuta împreună o chestiune care interesează mult viitorul orașului. Ne-am întâlnit la Primărie, unde sosise și un inspector al Oficiului de Turism Central. Întrebându-l cu ce le pot fi de folos, primarul mi-a răspuns că Oficiul Central este dispus să creeze în țară câteva centre de turism, astfel încât mă roagă să-i dau o mână de ajutor și să primesc să organizez eu oficiul de turism care urmează să ia ființă în orașul nostru.
Înainte de a-mi da consimțământul, am rugat pe domnul inspector să-mi spună ce program au aceste oficii și ce poate face un oficiu pentru orașul nostru. Domnia sa mi-a răspuns că, deocamdată, s-a hotărât construirea la Râmnic a unui mare hotel turistic, pentru care oficiul central a și destinat suma de 100.000.000 lei, urmând ca în bugetul anilor viitori să fie prevăzute sume importante și pentru alte investiții ce s-ar găsi necesare.
Le-am expus și punctul meu de vedere, dându-le câteva sugestii cu privire la programul de lucru ce ar trebui urmat și pentru a cărui realizare este, însă, indispensabil atât sprijinul Oficiului Central de Turism, cât mai ales cel al Primăriei. Orașul nostru își are valoarea prin trecutul istoric și prin frumoasa sa așezare. El nu trebuie să fie nici centru comercial, nici centru industrial, deși regiunea noastră are și ea destule posibilități industriale. Râmnicul trebuie să rămână un loc de atracție pentru toți iubitorii de natură. Aceasta să fie preocuparea edililor și în direcția aceasta urmează să se lucreze în viitor.
În consecință, trebuie să se pășească neîntârziat la alcătuirea unui plan de sistematizare a orașului, care să aibă în vedere nu dezvoltarea în viitorul apropiat, ci dezvoltarea posibilă a orașului nostru peste cel puțin un secol.
Proiectul să fie cunoscut de toți cetățenii orașului și elaborarea definitivă a planului să se facă numai după ce se vor fi examinat toate sugestiile și propunerile făcute de cetățeni. Nicio lucrare edilitară și nicio investiție să nu se mai facă decât respectând cu strictețe acest plan. Să nu se mai permită în niciun caz repetarea greșelilor de după primul război mondial, când s-au creat cartiere noi, cu străzi prea înguste și strâmte, unde principiile urbanistice au fost încălcate de la început.
Pentru că era vorba să se facă un început bun, am propus ca hotelul turistic ce urma să se construiască, să fie așezat pe locul vechii primării, creându-se în jurul lui un parc vast cu terase și în legătură cu Capela, care să se întindă din strada Gabriel Stoianovici până în strada Căpitan Negoescu, expropriindu-se cele 4-5 imobile în ființă. Sacrificiile n-ar fi fost prea mari, fiind vorba de clădiri mici și- în parte- ruinate, dar orașul ar fi câștigat foarte mult.
Preconizam, de asemenea, ca, puțin mai spre răsărit de moara Avrămescu, să se facă legătura între Capela și Zăvoi, căruia să i se dea mai multă atenție, curățindu-se de bălării și încetându-se cu tăierile barbare de copaci seculari, pentru ca această podoabă incomparabilă a orașului să aibă iarăși înfățișarea atrăgătoare din vremea când Zăvoiul era îngrijit cu dragoste și pricepere de grădinarul Lisca.
Râmnicul are în jurul său numeroase stațiuni balneare și localități istorice, precum și nenumărate locuri cu admirabile priveliști ale naturii. Orașul nostru ar deveni, în scurt timp, principalul centru de turism al țării, dacă o administrație pricepută și harnică s-ar îngriji să creeze comunicații permanente cu toate aceste localități, înlesnind turiștilor posibilitatea unei deplasări lesnicioase.”
Nicolae Angelescu- “Memoriile unui om obscur”
