Încă o data, pentru a câta oară, alegerile din România au dezamăgit. Au fost localele și, aparent, dreapta a câștigat, dar nici ele nu au adus nimic nou. Desigur, este remarcabil că foarte mulți baroni feudali, de tip Oprișan, au fost eliminați, democratic, prin vot. În realitate, PSD a făcut, la ordin, ceea ce ar fi trebuit să facă, de ani de zile : să-i izoleze pe unii dintre liderii săi, îmbătați de putere, care confundă domeniul public cu moșiile personale. PSD a făcut asta, pentru că este în trend, dar, mai ales, sub tirul neobosit al președintelui Iohannis, care riscă să intre în folclor, tot pronunânțând, rar și apăsat, pe-se-de.
PSD este un partid de oameni unși cu toate alifiile. De treizeci de ani, neîntrerupt, el conduce România noastră, după bunul lui plac, mai bine zis, după mentalitatea sa de partid, care se vrea unic, într-o neobosită și imaginară luptă de orgolii cu fostul PCR. Acest partid a distrus, în România, tot ce se putea distruge, de la învățământ la agricultură, de la sănătate, la drumuri. Pentru că pe-se-de , o structură de marginali, de lipitori de afișe, de revoluționari de profesie, care au dat cârciuma pe Piața Victoriei, nu a propus, niciodată, valori. De la Ion Iliescu, până la Constantin Rădulescu, pe-se-de a promovat în sferele înalte ale puterii românești, doar tiriplici, oameni fără valori și fără umanitate, extrași din pleava noii societăți, așa zis, capitaliste și i-a cocoțat pe scaunele celor mai importante dregătorii românești.
Ajunși acolo, fără cultură, fără experiențe majore de viață, exponenții pe-se-de au mimat competența și au răspuns comenzilor partidului. Au fost nu numai servitorii șefilor de la Partid, ci și jefuitorii resurselor financiare, cele mai importante. Au jumulit Statul Român, i-au transformat activele industriale, cu complicitatea managerilor, în vacă de muls, în pușculită de partid. Avem, la Vâlcea, cel mai elocvent exemplu: Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea, cândva, o perlă a industriei europene de profil.
Până la destrămarea sa, în urmă cu câțiva ani, Oltchimul era, devenise, pușculița tuturor partidelor, dar, cu precădere, a pe-se-de și a liderilor săi, aproape toți penali, care au evitat pușcăriile, pentru că dominau politic judecătoriile și tribunalele. Toți acești lideri politici au căpușat Oltchimul, sub blânda oblăduire a Managerului General, până când acesta a devenit dintr-un redutabil concurent european al marilor producători din chimie, o companie de stat, la cheremul coducerii sale, care dispunea discreționar, de activele care aparțineau statului român, deci cetățenilor săi.
Acest abuz de putere al pe-se-de a distrus România. Avem, chiar la Râmnicu Vâlcea, reprezentanti ai unei companii poloneze de stat, care a salvat Uzina de Sodă, faimoasa, care producea, aproape în exclusivitate, soda, un produs extrem de necesar marii industrii chimice.
Ei, polonezii, nu și-au distrus fabricile, le-au menținut și dezvoltat, modernizat și parțial, privatizat. Polonia este astăzi o forță industrială în Europa, nu numai în cea de Est, în timp ce România este codașa ei, la mai toate capitolele.
Schema asta de fraudare a bunului public, continuă și azi. După această rețetă a fost nimicită economia națională și cu ajutorul banilor proveniți din această dezmembrare a bunului public, pe-se-de a rămas la putere. Liderii lor, care au înțeles repede că trebuie să fure, de la toți sau de la oricine, au devenit putred de bogați, dar au rămas la fel de proști și de inculți. Ascultați cum vorbesc și vă veți da seama că, pentru ei, evoluția se oprește la nivel de bacalaureat, luat la vârste mature.
Dacă astăzi ne plângem de milă, este pentru că Țara a fost condusă de niște repetenți. Democrația de tip schweizer promovată de ei, trocurile cu funcții, alianțe cu partidele care gândesc și acționează antiromânește, demonstrează, cu claritate,că aceasă oaste de strânsură, care nu aparține niciunei filozofii politice, este avangarda lumii interlope, care își trimite în Parlament săgețile, pe care le controlează copios. Pe-se-de se face că nu observă că primarii săi, unii aflați în posturi de treizeci de ani, au devenit exponenții propriilor grupuri de putere locală, căpetenii mafiote, pur și simplu, care au ajuns să facă legea pe teritoriile, pe care le controlează. Deși vede și aude, pe-se-de nu face nimic, în Parlament, ca să limiteze mandatele, la 2-3, ci încurajează domnia pe viață, încălcând minima etichetă democratică, a liderilor săi, cîndva foști electricieni, tractoriști și ceapiști de nădejde. Ajunși primari, după cinci mandate, tractoristii uită de unde au plecat și devin, conștienți, interlopi.
Și așa am ajuns să trăim în România lor, în Vâlcea lor, vai de mama noastră !
Nu mă pronunț pentru distrugerea pe-se-de, ar fi în contra democrației, dar sunt ferm convins că puterea trebuie să i se ia pe-se-de, pentru vecie. Până când nu devin distrugători de neam. Președintele, care știe mult mai multe decât noi, pronunță, rar și apăsat, pe-se-de. Și are dreptate, pentru că răul vine de la pe-se-de, la fel cum soarele răsare, de la Răsărit. E simplu, ca bună ziua.
Țara e condamnată, iar noi, odată cu ea.
Silviu Popescu
