La masculin, marea surpriză a probei de simplu a fost Robert Podar, jucătorul legitimat la Rapid București, care a reușit să îl învingă în finală pe principalul favorit al turneului. Elev în clasa a XI-a, Robert știe foarte bine ce înseamnă sacrificiul total în numele pasiunii.
„Este un sentiment frumos. Mă bucur foarte mult pentru rezultatul de astăzi. Cu siguranță este un rezultat foarte bun pentru mine și pentru palmaresul meu. A fost un meci foarte greu împotriva principalului favorit. Bineînțeles, este un jucător foarte valoros. Mă bucur că am putut să mă impun astăzi. Am intrat la masă cu gândul că este o finală și trebuie să fie abordată ca atare. Am dat tot ce am putut și eu zic că a ieșit destul de bine”, declară Robert Podar.
Fiu de antrenor, Robert a primit paleta în mână la vârsta de 8 ani: „Tatăl meu este antrenor. El mi-a pus paleta în mână la vârsta aceea. Am avut și eu o dorință înspre tenis de masă. Adică nu a fost doar el. El doar mi-a deschis ușa și eu am intrat. L-am învins prima oară la vârsta de 15 ani. A fost ciudat. Credeam că va dura mai mult până să reușesc acest lucru”, povestește, cu mândrie, Robert.
Tot la 15 ani a venit și propunerea de la Rapid, urmată de decizia grea de a pleca de acasă, de la Bistrița, la București: „M-am simțit apreciat și chiar le mulțumesc pentru oportunitatea asta… Vreau să cred că pentru mine a fost mai ușor decât ar fi trebuit să fie. Mi-am lăsat prietenii, pe mama și absolut tot ce aveam acolo, la Bistrița. Dar aveam un vis și eram dispus să fac orice pentru el. Îmi simt chemarea în tenis de masă foarte mult. Și cu siguranță voi continua pe acest drum. Antrenor? Da. La un moment dat. Cred că ar fi frumos să lucrez și cu tata, dar vedem ce rezervă viitorul”.
Robert Istrate: Trei medalii de aur și superstiția dulce de la micul dejun
Deși a pierdut finala de simplu în fața partenerului său de la dublu, Robert Istrate (principalul favorit) a oferit o dovadă uriașă de maturitate și sportivitate. Bilanțul lui final este impresionant: trei medalii de aur și una de argint.
„Sunt deopotrivă foarte bucuros, aș putea spune, având în vedere rezultatele obținute aici. Am fost favoritul 1 la 3 probe din 4 și iată că mă întorc cu 3 medalii de aur și un argint. O finală pe care cred că el merita să o câștige. Îl felicit pentru jocul prestat astăzi. Au fost 5-6 zile foarte dificile de stat foarte mult în sală, foarte obositoare, cu foarte multe meciuri la toate probele. Și de asta pot spune că sunt foarte mulțumit de mine”, declară Robert Istrate.
Dintre toate medaliile, una are o însemnătate aparte: „Cea de la individual este foarte importantă, știm cu toții că simplul e proba adevărului. Însă am reușit cu Bianca Mei-Roșu la mixt să ne apărăm titlurile de anul trecut și de acum 2 ani, deci cred că aceea m-a bucurat cel mai mult, îmi doream foarte mult să reușim să-l apărăm, mai ales că este ultimul an pentru Bianca la juniori și aș fi vrut să încheie junioratul cu un titlu la dublu mixt la naționale”.
Pe culoarele Polivalentei, Robert a atras atenția deoarece se plimba mereu cu un troller după el. Tânărul a explicat, amuzat, misterul: „Este trollerul meu cu care vin la sală, mai ales că a fost destul de cald aici, am transpirat foarte mult, deci știam că voi avea nevoie de multe tricouri de schimb, de băuturi izotonice, mai multă apă, am desigur husa de paletă… am avut două prosoape de data aceasta. Și mascotele mele norocoase, pe care le am mereu la orice ghiozdan sau troller”.
Întrebat despre micul dejun dinaintea finalelor, Robert a dezvăluit un detaliu savuros din rutina sa: „Astăzi am mâncat omletă dimineață, ieri, spre exemplu, am mâncat cereale cu lapte. Cred că mă simt mai bine după cereale cu lapte, pentru că dulcele îmi place mai mult, deci aș spune că cerealele cu lapte sunt preferatele mele. Îmi dau așa o stare de bine”.
Pentru acești patru tineri remarcabili, duminica a fost singura zi de relaxare. De luni, antrenamentele se reiau în forță. Îi așteaptă Campionatele Europene U19 sau U21, unde vor lăsa din nou în urmă oboseala, examenele și dorul de casă pentru a juca, cu paleta în mână, sub culorile României.
