Charles Perrault s-a născut la Paris pe 12 ianuarie 1628 – a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze.
Părinții săi au dorit mult ca el să învețe, de aceea l-au trimis de la o vârstă destul de fragedă la colegiul „Beauvais”, să urmeze filozofia. Având însă mai multe conflicte acolo, Charles a fost nevoit să părăsească colegiul. În 1651, tânărul Perrault absolvea Facultatea de Drept din Orleans, una dintre cele mai vestite în epoca respectivă. În 1660 a publicat primele versuri. Ocupând funcții bine plătite, la stat, mai înâi cu ajutorul fratelui Pierre, apoi prin intermediul altor apropiați, Charles a avut timp suficient să studieze literele. Dintre poveștile sale, cele mai cunoscute s-au dovedit a fi „Degețel, Barbă-Albastră, Motanul Încălțat, Frumoasa din Pădure Adormită, Scufița Roșie”. Charles Perrault folosește mereu personajele îndrăgite de copii ca: prinți, regi și prințese, și personaje magice : vrăjitori, zâne, dragoni, pitici, căpcăuni etc. Toate poveștile sale sunt atât de frumoase și magice încât orice copil sau matur ar vrea să trăiasca într-un basm.
Basmul „Motanul Încălţat” de Charles Perrault a cunoscut de-a lungul anilor mai multe variante, păstrându-se însă personajele şi finalul fericit. Povestea ne demonstrează că geniile strategice răsar de unde te aştepţi mai puţin; mintea ageră a Motanului a depăşit inteligenţa fiinţei omeneşti, prima dată determinându-l pe fiul de morar să asculte de el, iar apoi pe rege şi pe căpcăun. Poveştile rămân izvorul bunei dispoziţii şi al moralei din care cu toţii avem de învăţat. Motanul Încălțat este un basm celebru, de care copiii își amintesc întodeauna cu mare plăcere.
Cartea “Neisprăvitul” – Charles Perrault este una dintre cele mai citite cărți ale autorului. Această mică operă are o morală bine pusă la bază, care te pune pe gînduri făță de comportamentul personajului. Este o istorioară în care personajul principal “Neisprăvitul” avut o lecție de viață și a înțeles multe lucruri în urma greșelilor sale. Citind această poveste vă veți schimba atitudinea față de copiii din jur, și că omul poate fi tare schimbător.
“Cenușăreasa” este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea, astăzi apar și multe variante de ecranizări. Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se schimbă. Povestea populară a “Cenușăresei” influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive. Acest basm are o morală în care bunătatea și frumusețea interioară mereu vor învinge în această lume.
„Frumoasa adormită” de Charles Perrault este un basm clasic despre o frumoasă prințesă, o pădure adormită și un chipeș prinț. Versiunea culeasă de frații Grimm este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în „Histoires ou contes du temps passé” din 1697. Cea mai veche variantă cunoscută este “Perceforest”, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă (picturi, lucrări scrise, muzică, film). Acest basm continuă să bucure atât copiii cât și maturii până-n ziua de azi.
Încântătoarele povești au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc.
Publicată în apusul vieții sale, cartea „Tales of Mother Goose“, a fost semnată de numele fiului său – Pierre. Popularitatea fără precedent a acestei colecții de basme (original a fost retipărită de trei ori) a fost cauza faptului că publicul învață adevărul despre adevăratul autor, care a devenit, de fapt, primul scriitor care a deschis calea pentru povești pentru copii ca un gen independent de artă literară.
În istoria literaturii, S. Perrault este cunoscut și ca fondator al „disputei despre cele vechi și noi”. Așadar, în 1687, a publicat poezia „Epoca lui Ludovic cel Mare”, apoi dialoguri despre paralelele dintre vechile și noile păreri despre artă și știință. În lucrările sale, el a evidențiat arta epocii lui Louis, ca posibilitate a progresului și o plecare din idealul străvechi invariabil. El a văzut viitorul literaturii în dezvoltarea romanului ca un receptor al vechii epopee.(Sursa: Biblioteca Alexandru Donici).
Corina Enache
