„Plăcerile orașului (restaurante elegante, casinoul, plimbările cu limuzina la Cozia sau Căciulata) la care n-aveam acces din pricina resurselor pecuniare modeste ce constituiau o piedică insurmontabilă – se rezumau, în cazul nostru, la promenade seara pe “corso”, prin fața Pavilionului Central, unde ne desfătam privind toaletele de vară ale protipendadei, femei suave, acoperite de podoabe, pășind cu grație alături de juni șarmanți, cu care conversau despre sejururile petrecute nu cu mulți ani în urmă la Paris, la Viena, sau Saint-Moritz sau Palma de Mallorca- sau pe drumul Căciulatei, pe jos firește, sfidând automobilele sau “echipajele” luxoase ca să să urmărim aceeași faună somptuoasă sorbind domol, în doze mici (conform prescripțiilor medicale) apa sulfuroasă cu gust infect, dar binefăcătoare, din recipiente sofosticate, prevăzute cu tuburi lungi de sticlă- în fine, descinzând în Ostrov la ora când își începeau programul, la casino, orchestrele sosite din București pentru întreg sezonul, având în componență (la baterie, saxofon, trompetă) bărbați cu fracuri albe […] o noutate pentru noi, vâlcenii, ce nu ieșisem încă în lumea mare.
Aici, în universul acesta mitic, am participat pentru întâia oară la un bal, un bal sărac, ce e drept, fără pretențiile balurilor de la Râmnic de dinainte de război (al Primăriei, al magistraților, al ofițerilor), organizat de tineretul urbei în sala casinoului de vară […]- și iată-mă într-o sală lungă (ce va deveni cu vremea cinematograf) cu bănci și scaune lipite de perete pentru mămicile venite să supravegheze castitatea odraslelor ce își făceau intrarea în societate- cucoane provenind din mediul negustorilor sau proprietarilor de vile ce închiriau la prețuri exorbitante camere pentru sezonul estival “de ape”.
Balul în sine n-avea nimic ispititor- pereții sălii împăunați cu ramuri de molid, betele și ghirlande, băieți și fete în ultimele clase de liceu, studenți, fecioare în așteptarea măritișului, dansând timid tango sau vals sau twist sau conga (ultima modă a anilor ’50), cu toții îmbujorați la față […] pe urmă pauzele în care dansatorii ieșeau la aer în noaptea parfumată, umplând trotoarul din fața casinoului, ocazie pentru înamorați de a mâzgăli în grabă ilustrate standard […] nutrind speranța că aleasa inimii lor va fi încununată, spre dimineață (când sala se golea pe jumătate și mamele, sfârșite, picoteau cu demnitate pe scaune), după numărătoarea kitch-urilor de carton – regina balului.”
Constantin Mateescu – “Cuibul de barză”
Credit foto: Călimănești, Izvorul Căciulata- imagoromaniae.ro
