Pentru buncii noştri, 50 de ani însemna bătrâneţe.
Astăzi înseamnă vârsta de mijloc, timpul deplinei maturităţi, atunci când realizăm că de acum înainte putem trăi conştient, activ, sănătos şi autentic.
Haideţi să ne percepem vârsta în funcţie de facilitatea a ne mişca, de a gândi, să ne simţim tineri, cu un spirit flexibil, deschişi mental pentru orice idei şi activităţi.
Cercetătorii au pus la punct un “grafic” al fericirii, iar acest sentiment depinde de scara de valori a fiecăruia dintre noi, nu este noţiune abstractă şi general valabilă.
Dacă înţelegem acest aspect, am făcut deja primul şi cel mai important pas în direcţia dorită.
Sentimentul de fericire creşte până la 30 de ani, scade între 30 şi 50 de ani (46 de ani este punctul cel mai de jos), după care creşte din nou.
Există mai multe explicaţii:
- Mai puţine griji legate de viaţa de cuplu, de familie şi de profesie;
- Mai multă înţelepciune sau inteligenţă emoţională;
- Mai puţină ambiţie în legătură cu poziţia socială sau succesul;
- Sentimentul că s-a dobândit ceva în viaţă;
- O mai mare preţuire a lucrurilor mărunte;
- Mai puţină grijă pentru a împlini aşteptările celorlalţi;
- O gestionare mai bună a emoţiilor, cum ar fi nerăbdarea, furia sau gelozia;
- O mai mare dorinţă de a trăi conştient şi autentic;
- Experienţa este mai importantă decât biologia, reacţiile spontane din tinereţe sunt înlocuite de faptul că am trăit deja acele situaţii şi ştim cum să reacţionăm.
Mihaela Iliescu
