Dramaturgul și romancierul Tudor Mușatescu s-a născut la Câmpulung Muscel, la 22 februarie 1903. În ultimul interviu acordat în 1970, cu puțin timp înainte de a muri, dramaturgul spunea: “Dacă îmi recunosc un merit ca dramaturg este că oricare dintre personajele mele, înțepate cu un ac, va sângera sânge viu, uman”.
A absolvit Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din cadrul Universității București, în 1924.
În intervalul 1930-1940, a fost profesor de franceză și avocat, inspector general al teatrelor.
A condus mai multe companii teatrale efemere: Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul “Tudor Mușatescu” (1941-1942), Teatrul “C.A. Rosetti”, Teatrul Nostru și Teatrul Colorado (1943-1944). A fost membru în comitetul de conducere al Societății autorilor dramatici români, ales în 1945.
A scris schițe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocație s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Mușatescu fiind considerat de critici “un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri” (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situații și dialoguri spirituale.
A colaborat regulat, din 1919, la revista “Rampa”, precum și la reviste umoristice și magazine ilustrate.
Ca dramaturg, a debutat în 1923 cu piesa “Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză și reprezentată la Paris. În 1925 au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, “T.T.R.” și “Datoria”. Au urmat “Panțarola” (1928) și “Sosesc deseară” (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului.
S-a impus cu comedia în trei acte, “Titanic Vals”, care a avut premiera la 21 noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, fiind reprezentată și în multe orașe europene.
În 1926 a publicat primul și singurul volum de versuri, “Vitrinele toamnei”. A continuat cu schițe (“Nudul lui Gogu”, 1928; “Ale vieții valuri”, 1932), proză de experiment sub formă epistolară (“Doresc ca micile mele rândulețe”, 1934; “Fiecare cu părerea lui”, 1970), romanul “Mica publicitate” (1935).
Piese la fel de apreciate au fost și satira dedicată politicii și politicienilor, “…Escu” (1933), dar și “Visul unei nopți de iarnă” (1937).
A mai scris multe alte piese — comedii, drame, tragicomedii — , dintre care amintim: “Între noi, femeile” (1940), “Teatru la domiciliu” (1944), “Țara fericirii” (1945), “Profesorul de franceză” (1946), “Al optulea păcat” (1946), “Madona” (1947), “Geamandura” (1950), “Doctoria” (1952).
A scris comedii și în colaborare cu Sică Alexandrescu: “Figura de la Dorohoi”, “La iarbă verde”, “Teoria cocoșului”, “Miss România”, “Birlic”.
A realizat și adaptări de succes ale multor piese, printre care: “Coana Chirița”, “O crimă celebră”, “Țușca”, “Mizerabilii”. A prefațat culegeri de schițe vesele din autori români și străini și a scris o culegere de “Cuplete și scenete umoristice” (1950). A tradus, în colaborare, din K. Capek, Maiakovski, Ilf și Petrov.
În 2010, cu ocazia a 40 de ani de la moarte, Editura Ars Docendi a reprodus, în ediție anastatică, singurul volum de versuri al lui Tudor Mușatescu, “Vitrinile toamnei” (1926).
(Sursa: AGERPRES)
Citate celebre de Tudor Mușatescu:
„Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei.”
„În viaţă, joacă teatru numai cei care n-au niciun rol.”
„Viața nu se privește pe gaura cheii. Se privește drept în ochi.”
„Când ți-e dor de cineva, să nu închizi ochii. Are să-ți fie și mai dor.”
„Cele mai obositoare zile sunt cele în care n-ai făcut nimic.”
„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.”
„Dragoste = bătăi de inimă pentru dureri de cap.”
„Numai după invidia altora îți dai seama de propria ta valoare.”
Corina Enache
