Datorită faptului că în luna martie este ziua mondială a apei, nu puteam să trecem cu vederea faptul că pe meleagurile vâlcene (şi nu numai), în urmă cu câteva milioane de ani se întindea Marea Sarmatică, apărută ca urmare a ridicării lanțului Alpino-Carpato-Hymalaian. Ulterior s-a întins între zona Europei Centrale și Munții Tian Șan din Asia Centrală, iar existența ei s-a derulat în Cenozoic.
În localitatea Costeşti din judeţul Vâlcea au fost găsite trei vertebre de balenă, prezente acum la Muzeul Grigore Antipa din Bucureşti, fapt ce atestă prezența Mării Sarmatice și pe aceste meleaguri.
Totodată aici există şi trovanţi, cunoscuţi şi sub denumirea de “dorobanţi”, “bălătruci”, “pietre vii” sau “pietre care cresc după ploaie”. Cu forme bizare, sferice sau elipsoidale şi mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri, aceştia pot fi admiraţi în Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor din comuna Costeşti, înfiinţată în 2005. Astfel, a luat naștere Rezervația Naturală Muzeul Trovanților ce se întinde pe o suprafaţă de un hectar şi care este administrată de către Agenția Națională pt. Arii Naturale Protejate (ANANP). Rezervaţia face parte din proiectul Asociației Kogayon pentru viitorul Geoparc UNESCO Oltenia de sub Munte.
Muzeul în aer liber este uşor de reperat de toţi cei care au drum spre Horezu sau spre Târgu Jiu, rezervaţia naturală fiind situată la aproximativ 40 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, pe marginea DN 67. Trovanţii din Costeşti au început să fie studiaţi imediat după Revoluţie, dar au ajuns atracţie turistică abia în 2005, după ce zona în care s-au format a fost declarată rezervaţie naturală.
Primele “pietre vii” s-au “născut” în Miocenul superior. Trovanţii au forme sferice sau elipsoidale, cu dimensiuni care variază de la câţiva centimetri până la 10 metri în diametru.
Trovanţii sunt roci sedimentare rezultate din granule de nisip cimentate , mai dure decât stratul în care se dezvoltă. Potrivit specialiştilor, aceste pietre au tendinţa de a creşte spontan, din centru către periferie, viteza de depunere fiind de 5 cm la fiecare 1.200 de ani.
Geologii consideră că acest lucru se datorează concentraţiei mari de săruri minerale care se găseşte în „amestecul” de gresie: o stratificare complexă a nisipului cimentat cu carbonat şi ape calcaroase.
Rezervaţia de la Costeşti rămâne unicul loc din Europa unde există o rezervaţie naturală a formaţiunilor geologice care sunt rezultatul unor cimentări produse în urmă cu milioane de ani.
Primele „pietre vii” au apărut însă în Miocenul superior, ca urmare a unor cimentări locale în masa nisipului. În urmă cu mai bine de 10-15 milioane de ani, o mare parte din regiunea Oltenia era acoperită de Lacul Getic. Nisipul și pietrișul transportat de pâraie s-a depus într-o parte a lacului, în zona unde se găsește astăzi rezervația naturală. Cu timpul, sub efectul apelor calcaroase, straturile de nisip și pietriș cu porozitate ridicată au început să se sudeze între ele cu un ciment carbonatic, dând naștere formelor distincte pe care le putem admira astăzi.
În 2018, GeologyIn, unul dintre cele mai importante site-uri de specialitate din lume, a dedicat un articol trovanților de la Costești, remarcând similaritatea lor cu alte structuri geologice din lume, precum: Slinding Rocks (Pietrele alunecoase) din Death Valley (SUA) sau Sandsteinkonkretionen de pe valea Rhinului din Germania.
Particularitatea „pietrelor vii” de la Costești constă în compoziția geologică formată dintr-un miez de rocă dură, înconjurat de o serie de inele cu substrat sedimentar-nisipos, motiv pentru care după o ploaie torențială, la exteriorul trovanților apar mici pietre, dând impresia că întreaga formațiune geologică crește.
Marea Neagră, unul dintre urmaşii Mării Sarmatice
Geneza Mării Negre este strâns legată de Marea Tethys, existentă la finele Permianului ca o mare interioară a giganticului continent Pangeea.
În Triasic (251-199 milioane de ani în urmă), odată cu separarea continentelor Laurasia şi Gondwana, Marea Tethys evoluează într-o mare deschisă. Îşi păstrează aspectul până la sfârşitul Eocenului (34 milioane de ani în urmă), când mişcările plăcilor tectonice au ca efect redefinirea poziţiei acesteia. Prin urmare dintr-o mare deschisă, Marea Tethys, se transformă într-o mare închisă, dispărând în perioada formării munţilor Alpi, Carpaţi şi Caucaz.
În Messinian (cu aproape 7 milioane de ani în urmă) se structurează Marea Sarmatică, care începea din zona Vienei de astăzi şi se întindea până la poalele Munţilor Tian Shan (Asia Centrală).
Marea Sarmatică şi-a restrâns suprafaţa în mai multe bazine care au evoluat separate: Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Aral.
Marea Neagră, ca rămăşiţă a Mării Sarmatice, a ajuns la forma actuală ca urmare a evoluţiei începută spre finele Pliocenului, acum 2,5 milioane de ani în urmă.
(Sursa: Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea)
Corina Enache
