Brâncuși spunea: „Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…”
Cu toate că în memoria colectivă ziua de 1 aprilie este considerată a fi ziua păcălelilor, noi nu vă păcălim când vă spunem că aceată zi este consemnată ca fiind Ziua Internațională a Păsărilor. Este sărbătorită încă din 1906, când a fost adoptat și unul dintre cele mai importante documente privind protecția avifaunei, „Convenția Internațională a Păsărilor”. Anual, la nivel mondial, această zi este marcată în cadrul programului Unesco sub titulatura „Omul și biosfera”.
Ziua Internațională a Păsărilor în România
La noi în țară această zi a fost sărbătorită încă din perioada interbelică, preponderent în școli. Cu această ocazie elevii instalau cuiburi artificiale în copaci, pentru a primi păsările migratoare așa cum se cuvine. Deși uitată în perioada comunistă, această sărbătoare a fost reînviată de către Societatea Ornitologică din România. Începând cu anul 1994, această zi este sărbătorită în fiecare an, fiind marcată prin diferite activități de teren sau prezentări cu privire la situația păsărilor din țară, conștientizarea importanței acestora, precum și protejarea lor.
Păsările protejate prin lege din România
Fauna variată a țării noastre, deși diversificată datorită reliefului atât de variat, a avut de suferit de-a lungul timpului din cauza intereselor economice și a pierderii habitatelor. De aceea, în ultimii ani s-au dat mai multe legi de protecție a anumitor specii, majoritatea pe cale de dispariție, atât din țară, cât și la nivel mondial.
Printre speciile de păsări protejate prin lege din România se numără: pelicanul comun și creț, egreta mare, egreta mică, călifarul, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, codalbul, nagâțul de stepă, culicul mic, gâsca cu gât roșu, șoimul dunărean, acvila țipătoare mică, dropia, vânturelul mic, gârlița mică, acvila de câmp, egreta, lopătarul etc.
“Din punctul de vedere-al aerului,/soarele-i un aer plin de păsări,/aripă în aripă zbătând./Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,/cu aripi crescute înlăuntru,/care bat plutind, planând,/într-un aer mai curat – care e gândul!” – “Lauda Omului” Nichita Stănescu.
„Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi cel mai ascuţit. Si, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra proprii agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu, în Paradisul său, zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine cu preţul unei dureri existenţiale or, cel puţin, aşa spune legenda…” – poveste relatată în Pasărea Spin, film de succes al anilor ’80, în rolul principal fiind Richard Chamberlain.
(Sursa: ROMÂNIA SĂLBATICĂ)
Enache Corina
