Cum de, hackerimea, falsificatorii de carduri, siliconatele lucrate la sală, bombardierii, combinatorii, vânzătorii de ghiuluri și de mașini din USA, piloții de BMW-uri negre, motorizații de seară, protestatarii de noapte, fâlfâitorii de steaguri, shoppingiștii de carieră, au devenit cea mai importantă categorie socială din România?
Cum de toate se învârtesc după ei, ca după soare?
Păi, toate aceste restricții de seară și de weekend, LI SE DATOREAZĂ!
Pedepsești un întreg popor silindu-l să intre seara în case și să se înghesuie disperat la cumpărături, pentru că specimenele astea privilegiate și râzgâite, care parcă n-au mama, tată, Dumnezeu, ci doar trăiesc după fusul orar din America, dormind până la 14.00, sugând cu paiul la terasele de fițe, sorbindu-și cafeluța la spălătoriile scumpe și înfulecând la mall, au drepturi! Au NUMAI drepturi! Ei și numai ei trebuie să se simtă bine. Ei să nu rateze shoppingul cu promoțiile de primăvară. Ei trebuie să arate schiorilor că pot și ei la fel, cu echipament chiar mai scump. Ei trebuie să mențină viu spiritul de party și să țină trează maneaua. Ei trebuie să-și mențină tonusul la sală, că mor steroizii nehrăniți. Ei trebuie să-și injecteze permanent botox, că li se ofilesc buzițele. Sprâncenuțele nepensate se îngroașă, gleznuțele neepilate rămân palide. Dacă ei nu au drepturi, planeta moare!
Ei să facă vreun sacrificiu, ca restul prostilor? Să stea o lună cuminți, fără să bârâie, scrâșnească și să bubuie noaptea? Fără să țopăie, să chirăie, să facă liniuțe și să tragă liniuțe? Fără să umple tufișurile de seringi și prezervative? Fără să-și ridice cifra octanică, apoi să joace ruleta rusească cu viața pietonilor, a animalelor de pe stradă sau a fraierilor nimeriți pe traiectorie? Viața fără distracție e pustiu!
Dar de ce să nu stăm toți acasă, dar de ce să nu ne înghesuim toți în supermarketuri, dar de ce să nu suferim toți? Hai să suferim toți pentru unii. Să moară mă-sa, să crape și capra vecinului! Ce, numai io?
Dragilor, faceți ce vă taie capul, dacă atâta vă taie în egoismul vostru cras, dar acum, înainte cu aproape 3 săptămâni de Paști, ne apropiem de 7,5 la mie. Avem aproape 6. Ca să scăpăm, trebuie să coborâm sub 3,5. Ca să stăm în case în fiecare zi după ora 18.00, ne mai trebuie 1 și ceva. Hai, că nu e greu. Ce e un procent?
Nu, nu tropăie seara covidul după ora 8, ăstea sunt măsuri cam greu de înțeles, dar când vă vedem nas în nas la terase, pe pârtii, în locurile publice, ne piere mirosul și parcă simțim dureri în piept.
Am vrea și noi să ne bucurăm până seara de aerul înmiresmat de flori, dar, dacă ne gândim bine, nici idee n-aveți cât de bine e noaptea fără hărmălaia ordinară și nesimțită cu care ne-ați obișnuit voi, petrecăreții de carieră, care n-aveți teamă, rușine și respect față de nimeni.
Da, suntem două Românii. Și chiar mai multe. Pentru că voi ați vrut așa.
George Efrim
