Octav Pancu-Iași

100 0

“Iubesc speranțele care se prefac în certitudini și mă neliniștesc certitudinile care se transformă în speranțe.”

“De câte ori mă gândesc la viitorul meu înseamnă că ceva îmi scârție în prezent.”

“Visând cu candoare anul două mii, înaintașii noștri aveau scuza convingerii că nu-l vor apuca.”  Octav Pancu-Iași

 

Octav Pancu-Iași (n. 14 aprilie 1929, Iași — d. 16/17 aprilie 1975) a fost un scriitor, publicist și scenarist român, un important autor de literatură pentru copii în anii 1950–1960. Era cunoscut de apropiații săi prin apelativul „Țuțu”.

Urmează liceul în orașul natal, dar îl absolvă la București, oraș unde se stabilește.

Activitate

Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulți ani redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 îl cunoaște pe umoristul Octavian Sava în calitate de subaltern al său. Mai târziu, cei doi intră într-o brigadă artistică ce obține premiul întâi pe țară. La redacție, Pancu-Iași dovedește multă abilitate în a păstra conținuturile dedicate celor mici nealterate de atacurile politice aduse frecvent redacției sale. Totuși, o dată cu schimbarea membrilor sectorului de partid răspunzător pentru Radiodifuziune, Pancu-Iași a fost amenințat să-și piardă funcția în mai multe rânduri, până la demiterea sa în 1958

În anii 1950 și 1960 publică volume de schițe și povestiri umoristice, între care: Are tata doi băieți (1956), Schițe în pantaloni scurți (1958), Scrisori pe adresa băieților mei (1960), Făt-Frumos cînd era mic (1963) ș.a. Este și autorul a două romane pentru copii: Marea bătălie dela Iazul Mic (1953) și Cartea cu ochi albaștri (1959),dintre care primul s-a bucurat de o popularitate deosebită.

Pancu-Iași este adoptat în anii 1960 de lumea filmului, lucrând ca redactor și scenarist. Succesul său în cinematografie a culminat cu scenariul pentru pelicula Tată de duminică (1974), regizată de Mihai Constantinescu. Cu toate acestea, succesul a sosit după ce a fost din nou scos din funcție, de astă dată din pricina unui scheci incomod pentru conducerea politică a vremii.

În ultima parte a vieții, Pancu-Iași s-a angajat ca redactor la revista „Cutezătorii” și a scris foiletoane gazetărești.

Octav Pancu-Iași a murit la scurt timp după împlinirea vârstei de 46 de ani, în dimineața lui 16 sau 17 (data variază după surse) aprilie 1975, din pricina unei boli de inimă. (Se pare că nu reușise să participe la proiecția celor două filme pentru care a scris scenarii.) Potrivit propriei dorințe, a fost incinerat.

Creația literară. Referințe critice

Subiectele scrierilor lui Pancu sunt în majoritate originale, două dintre puținele prelucrări publicate fiind „Albastră ca Cerneala” (cu subtitlul „după Frații Grimm” – este vorba de povestea „Albă ca Zăpada”) și „Iedul cu trei capre” (parafrază la „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă. Principala sursă de inspirație a autorului este viața cotidiană. O parte din texte, mai ales cele din prima perioadă de creație (anii 1950), au un substrat educativ, promovând politețea, moralitatea, dragostea de învățătură și de muncă, dar și modelele socialismului (subiect obligatoriu pentru producțiile din perioada proletcultistă). Alte scrieri se apropie de literatura absurdă, discursul fiind alterat prin mijloace corespunzătoare; în acest sens, criticul Marian Popa remarcă: „[Pancu-Iași] are capacitatea de a deplasa banalul în zona neobișnuitului, spontaneitatea povestitorului înclinat către conversația familiară și digresia, asociația neașteptată, uneori absurdă.” O colecție de povestiri în tonuri absurde (preferate pentru independența față de contextul istoric) este Pere alese (1981, 1991), culeasă de către Alexandru Pancu, fiul scriitorului.

Pancu-Iași revenea adesea asupra prozelor sale; dată fiind frecvența mare cu care se editau noi volume, variante ale aceluiași text pot fi întâlnite în ediții diferite sau chiar în interiorul aceleiași ediții. Este și cazul povestirii „Drumețul înțelept”, publicată laolaltă cu „Visul” (variantă de mai târziu a aceluiași text) în volumul Făt-Frumos când era mic (1982). Comparând cele două texte, se poate remarca eliminarea conotațiilor propagandistice din varianta ulterioară.

Influențe

În tinerețe este puternic marcat de stilul poetului ieșean George Topîrceanu; alți scriitori care-i trezesc interesul sunt Mihail Sadoveanu și Otilia Cazimir. Autorul pentru copii Mircea Sântimbreanu încearcă o trecere în revistă a influențelor asupra stilului lui Pancu-Iași, așezându-le în perechi: „verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blînda visare din lanurile lui Salinger”.

Viața personală

Scriitorul s-a născut cu numele Octav Pancu. El va adăugă numelui său pe acela al orașului în care a copilărit.

A avut doi băieți, Alexandru și Bogdan, cărora le dedică fiecare dintre volumele editate. În acest sens, scriitorul Mircea Sântimbreanu comentează: „cînd cu titlul uneia din primele sale cărți, Octav Pancu-Iași exclama «Mai e un loc pe genunchi», ori, cînd cu titlul alteia vestea ca o triumfătoare proclamație, parcă întregii lumi, «Are tata doi băieți!» el nu făcea, sînt sigur, decît să ne destăinuie un început (s.a.) de recensămînt”.

Schița „Pomul care face ciori” a fost adaptată pentru televiziune în anii șaptezeci sub forma unui scheci interpretat de Octavian Cotescu și Anda Călugăreanu.

Scrieri

Urmează o listă a scrierilor lui Octav Pancu-Iași. Publicațiile fără an cunoscut vor fi ordonate alfabetic, urmând celor dispuse cronologic. Se va folosi grafia originară a titlurilor (excepții precum î din i medial ș.a.).

Romane

Marea bătălie dela Iazul Mic (1953). Editura Tineretului (a C.C. al U.T.M.), București

Dedicația volumului este: „fiului meu Alexandru”. Editura recomandă lectura cărții „pentru pionieri și școlari”./

Cartea cu ochi albaștri (1959). Editura Tineretului, București

Schițe și povestiri

Multe, multe luminițe (1951). Editura Tineretului/     Atunci în februarie (1951). Editura Tineretului/     Are tata doi băieți (1956). Editura Tineretului, București/     Ala bala portocala (1957). Editura Tineretului, București/   Schițe în pantaloni scurți (1958)/   Scrisori pe adresa băieților mei (1960). Editura Tineretului, București/     Făt-Frumos cînd era mic (1963). Editura Tineretului, București/   Tartine cu vară și vînt (1968). Editura Tineretului, București/   Nu fugi, ziua mea frumoasă! (1970). Editura Ion Creangă, București/  Mai e mult pînă diseară? (1977). Colecția „Biblioteca pentru toți copiii”, editura Ion Creangă, București

 

Traduceri

Cărțile pentru copii scrise de Pancu-Iași au fost traduse pentru alte țări (din Blocul estic și nu numai) în anii 1960–1980.

(Sursa: Ziarul de Vrancea)

 Corina Enache

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *