Călimănești – 633 de ani de la prima atestare documentară a orașului.
Călimănești, adesea cunoscut și sub numele de Călimănești-Căciulata, este un oraș bincuvântat de Domnul, atât prin locația extraordinară, tronând sub poalele Masivului Cozia, înconjurat de un brâu de dealuri cu păduri bogate și străjuit de Olt, cât și prin beneficiile aduse de apele minerale și termale ce țâșnesc din pământ întru sănătatea oamenilor. Situat în regiunea istorică Oltenia și partea de nord a județului, pe ruta tradițională care leagă regiunea de Transilvania și aflată la capătul sudic al văii râului Olt care traversează Carpații de Sud, este, probabil, cea mai solicitată stațiune pentru tratament din România, numărul de cereri de bilete pentru odihnă și tratament fiind colosal.
Având avantajul de a sta, practic, pe aceste izvoare termale, Călimănești-Căciulata este cunoscută de o lume întreagă ca oraș balnear. În secolul al XX-lea, multe hoteluri și facilități de tratament au fost construite în Căciulata, în zona de nord a orașului, care este în imediata apropiere de Mănăstirea Cozia.
Varietatea apelor minerale – cu privire la compoziţia chimică (sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, magneziane, iodurate etc.), gradul de mineralizare (oligominerale, hipotone, izotone, hipertone), temperatură (reci şi termale) – şi efectele lor curative în afecţiunile digestive, renale, metabolice, reumatismale, alergice, dermatologice, au adus, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, notorietatea europeană a staţiunii Călimăneşti, prin medaliile obţinute la Expoziţia Universală de la Viena din 1873 şi de medalia de aur şi „Diploma de Grand – Prix” obţinută la Bruxelles în anul 1893 – scrie Ligia Rizea, sociolog, consultant la Ministerul Culturii.
Mănăstirea a fost construită de Mircea cel Bătrân în 1388, iar 20 mai este ziua atestării documentare a orașelor Călimănești și Râmnicu Vâlcea, legate de marele voievod.
Un alt important reper turistic este și Fortul Roman Arutela, de lângă barajul de la Cozia.
Un parc național cu munți, arhitectura și atracțiile deosebite fac din Călimănești bijuteria cea mai de preț din Salba Oltului
Parcul Național Cozia este în imediata apropiere. Străjerul Oltului, muntele Cozia este unul din cei mai frumoși și spectaculoși din țară, cu câteva trasee de grad mediu și mare de dificultate, o provocare pentru iubitorii de munte. De la cabana Cozia și de pe Vârful Cozia te întâmpină priveliști de-ți taie respirația; întreaga panoramă a Văii Oltului, care uneori se poate admira până la Drăgășani și, în condiții de maximă vizibilitate, chiar până la Dunăre, cu perspectiva Oltului la nord, a unei părți din Valea Lotrului, Bulzul, Foarfeca. Pe turiștii mai puțin temerari îi așteaptă Mănăstirea Stânișoara, Mănăstirea Turnu și stâna Nucețel – sau Mușețel, cu imaginea crenelurilor munților fantastici alături și o benefică plimbare prin pădure, fie pe drumul forestier, fie pe poteci.
Mănăstirea Cozia este o minunăție arhitecturală și este cea mai vizitată din țară. Aici, recent a fost reamenajată curtea interioară.
Plimbările cu șalupa pe Olt, dau, de asemenea, savoare sejurului petrecut în zonă.
Ștrandurile termale reprezintă un alt reper al faimei stațiunii. Mii de oameni vin zilnic vara aici pentru a se răsfăța ți trata în apele calde, însă și iarna ștrandurile reprezintă un important punct de atracție.
Pensiunile, localurile și baza de tratament sunt extrem de căutate de turiști. Iar aleea din padure, de asemenea, îmbie oamenii la relaxare și frumusețe.
Arhitectura este una deosebită. Sunt construcții mai vechi, de la începutul secolului XX, vile și hoteluri, dar și o parte din cele noi sunt remarcabile, de exemplu, Pensiunea Bucura. Mult bun gust, la Bucura. Amenajarea este de top. Nu și altele, cu pretins iz folcloric.
Au fost, în trecut, construcţii create de arhitecţi, precum şi modele importate din staţiuni celebre (ex: vila Florilor denumită după vechiul proprietar vila dr. Nicolescu, construită în 1942); vila Cantacuzino, cca. 1850, vila Maior Mihailidi, ante 1912, vila Ştepleanu, devenită vila scriitorilor; hotelurile Jantea 1 – 1906, şi Jantea 2 – 1913, hotelul Carpaţi – ante 1922, hotelul Cozia, hotelul Săltea, ulterior Sanatoriul de silicoză; vila Baroului de avocați; Teatrul, Bazarul, Pavilionul Centra. Parcul de la Pavilionul Central era amenajat şi îngrijit în 1903 de grădinarul francez Dubois, înglobând pavilioanele cunoscutelor izvoare nr. 6, 7, 8 şi 14, chioşcul de fanfară şi o fântână arteziană.
Zona din jurul orașului este plină de izvoare de apă dulce și ape termale, ce nu sunt încă utilizate. Odinioară, orașul vechi era ceva mai mic, insula Ostrov, din mijlocul râului Olt era mult mai mare, cu arbori seculari, mănăstirea a fost mutate pe actuala insula, iar drumul își urma cursul chiar pe unde este acum albia Oltului. În 1918, localitatea a fost principalul punct de invazie din Transilvania. Orașul este construit de-a lungul DN7. Este al doilea cel mai utilizat drum din România, folosit de români pentru a călători până în Transilvania și ce face legătura cu Ungaria, Austria și multe alte națiuni ale UE.
Orașul administrează cinci sate: Căciulata, Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Seaca și Păușa.
Administratorii urbei sunt deschiși la tot ce înseamnă progres și bun simț estetic. Poiana lui Căliman face furori
Călimăneștiul beneficiază, de câțiva ani, de mâna unui bun gospodar, medic de profesie, Florinel Constantinescu. Administratorii urbei sunt deschiși la tot ce înseamnă progres și bun simț estetic, calitate rarissimă la primarii și consilierii din România. Totul a început să se schimbe radical; grija pentru estetic, util și funcțional sunt literă de lege. Infrastructura a fost supusă atenției speciale a Consiliului Local și a edilului șef. Trotuarele sunt reabilitate și, dacă va fi urmat proiectul întocmit acum doi ani, cu detaliile peisagistice de excepție și cu alte surprize minunate, va fi un adevărat Paradis. Călimăneștenii se încălzesc cu apă termală. Au fost reabilitate parcurile, care au un aer de prospețime și arată superb, cu mobilier stradal nou, alei pavate, gazon și flori dispuse cu mult bun gust, urmând un anume tipar. Piesa de rezistență, însă, a devenit Parcul Poiana lui Căliman, ce a dat o altă dimensiune unui teren viran situat lângă dig, între Călimănești și Căciulata, acesta fiind conceput de o firmă locală de peisagistică, cu acoperire națională. Totul este feeric aici: aleile, cu podeț din lemn, foișorul cu dantelărie din lemn, realizat după modelul arhitecturii tradiționale, urmând specificul localității, arborii și arbuștii absolut superbi, iazul, cu cascadă, locul de joacă pentru copii și balansoarele, sistemul de iluminat, însă cei șapte cai de lângă apă, realizați în urma unui volum de muncă incredibil, sunt magnifici, aceștia fiind subiectul a sute de mii de fotografii, sau poate chiar milioane, făcute de oameni ce au venit special pentru ei la Călimănești, pentru tratament, ori care au fost izbiți de imaginea lor, din mersul mașinii. Parcul, cu caii săi reprezintă, mai nou, emblema localității și mândria locuitorilor săi, profund atașați de cai.
Mesajul edilului Florinel Constantinescu, cu prilejul atestării documentare a localității:
În data de 20 mai 1388, la Cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân, au fost redactate și semnate două înscrisuri care stau la baza atestării noastre documentare. Este foarte interesant că, în cele două documente, Călimănești și Râmnicu Vâlcea stau împreună. Alăturarea celor două localități, care sărbătoresc astăzi aceeași vârstă documentară, este una cu mare încărcătură simbolică. În ea se poate vedea o speranță dragă vâlcenilor, aceea a dezvoltării unificatoare, în jurul municipiului de astăzi, a tuturor stațiunilor balneoclimaterice: Govora-Băi, Ocnele Mari, Băile Olănești și, desigur, cea mai mare și mai bine plasată dintre ele, Călimănești, cu cele două mari atracții, Cozia și Căciulata. De ani buni evocăm la această dată pe cei care au întemeiat localitatea cu mii de ani mai înainte, așezându-se aici de-o parte și de alta a râului Olt, ca pe un loc bun, roditor dădător de mari speranțe pentru viitor. Întemeietorii anonimi ai localității au făcut primii pași în istoria noastră comună, fiind urmați de figuri ilustre ale poporului român, care au găsit la Călimănești loc de ctitorie pentru lăcașuri de cult, închinate credinței românești și, mai aproape de vremurile noastre, prilej de investiție în stabilimente pentru tratarea suferințelor cu ajutorul apelor minerale. Printre evenimentele organizate la această aniversare se află și o expoziție de fotografii care aduce în atenția publică familiile care au contribuit la creșterea localității în ultimii peste o sută de ani. O vom vedea împreună pentru a-i primi pe înaintași în sufletele noastre cu mult respect și multă reunoștință. Trecutul merge alături de noi în viitorul pe care îl pregătim pentru Călimănești. Ne întâlnim în fiecare an, la 20 mai, și pentru a ne face planuri pentru viitor. Ultimul an nu a fost dintre cei mai buni, dar localitatea noastră a făcut față în viața ei la situații mult mai grele decât o amenințare cum este cea de acum. Pericole ca acesta pot opri din drum pe unul sau pe altul dintre noi, dar niciodată o întreagă familie cum este Călimănești. Sunt încrezător că lunile care vin ne vor aduce din nou turiștii în stațiune și ne vom recâștiga optimismul nostru
proverbial. Avem de lucru la Călimănești. Administrația publică derulează noi proiecte de modernizare și de dezvoltare a localității, după cum știți. Investitorii privați sunt nerăbdători să-și reia activitatea la capacitate maximă și să-și extindă afacerile în turism. Gospodarii locali au planuri de dezvoltare a gospodăriilor lor, care trebuie reluate cât mai curând. Noi, românii, am știut întotdeauna să ne ridicăm și să mergem mai departe fără teamă de nimic.
Cum spuneam și în anii trecuți, eu cred că 20 mai este singura zi din an în care ne putem permite să fim un pic mai festivi. În toate celelalte trei sute șaizeci de zile avem de lucru. Să sărbătorim, așadar, cu încredere și bucurie și de această dată, mândri de trecutul și de prezentul nostru și cu încredere mare în viitor.
La mulți ani!
Primar,
Florinel CONSTANTINESCU
20 mai 2021, Călimănești
Kandy Reisenauer
