Sunt vremuri dificile în care pandemia adaugă îngrijorări noi unora care durează de ani și ani: ce așteptări avem de la noi? Cât de pregătiți suntem sa facem față provocărilor economice și politice ale unei lumi în schimbare? Unde găsim forța de a înfrunta toate adversitățile?
Este adevărat, ultimul an și jumătate ne-a făcut sa trăim mai acut fiecare dintre problemele cu care ne confruntăm în viața noastră și ne-a pus în față răspunderea sporită pe care o avem față de concetățeni.
Răspunsul nostru față de aceste provocări nu vine doar din muncă, tenacitate, confruntări, competență, resurse sau lipsuri. Forța noastră este, în primul rând, una întemeiată pe simboluri, pe acele realități care au o parte văzută și una mult mai importantă, spirituală, nevăzută. Așa este drapelul a cărui zi o sărbătorim pe 26 iunie. Drapelul este parte văzută a continuității luptei noastre; sub el s-au jertfit eroii neamului; drapelul este cel în jurul căruia ne strângem ca națiune. Atunci când arborăm drapelul și când îl salutăm cu respect, ne închinăm în fața comunității de români din trecut, din prezent și din viitor.
În cotidian sunt multe lucrurile care ne despart, unele chiar ne așază pe poziții opuse, dar mai adânc decât ele se află ceea ce ne unește, faptul că suntem un popor cu o istorie bimilenară, faptul că vorbim o limbă și că avem o cultură și o religie cărora vrem să le asigurăm un viitor; suntem toți oameni concreți cu bucurii și suferințe care sunt înrudiți prin eforturi, prin jertfe, prin speranțe. Drapelul este ca un fel de semnătură a țării; ca o imagine condensată a tot ce avem mai prețios împreună. Se cuvine să celebrăm ziua drapelului pentru că astfel omagiem națiunea română. A arbora drapelul este afirmarea mândriei naționale, a viitorului României și cinstirea trecutului ei.
Să purtăm demni culorile drapelului și să ne afirmăm identitatea de români.
Deputat Cristian Buican
