Motto:
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă. – Mihai Eminescu
O seamă de formatori de opinie ale marilor televiziuni își expun într-o paradă zilnică de prostie opiniile pe sticlă fără a ține cont de adevărul crunt: Trăim în România și asta ne mănâncă tot timpul. Analize peste analize, care mai de care mai părtinitoare, le halim pe bandă rulantă pentru că ele sunt servite la orele de maximă audiență de către manipulatorii de serviciu.
Este adevărat că trebuie să te supui politicii trustului media care te plătește dar nu cred că este cazul să te prostituezi. Înainte de a face acest lucru trebuie să te informezi și să te gândești serios că poți fi un model pentru societate. Nu este de mirare să vezi cum funcționarii publici fac abuzuri fără măsură plecând de la ideea că ei sunt plătiți să execute nu să fie responsabili pentru acțiunile lor.
Cu alte cuvinte avem parte zilnic de un circ mediatic susținut cu trudă de centrele de putere media în funcție de interesul fiecăruia cât și de forța politică care stă în spate.
Cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali, Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al saptelea din cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti.
Nucleul principal al activității de jurnalist politic a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat timp de șase ani în perioada 1877-1883, la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 și 1881 a fost redactor șef. Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870–1877 publicând în Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federațiunea, Convorbiri literare, Curierul de Iași. Convingerile sale erau în linii mari în acord cu cele ale conservatorilor și în special cu ale fracțiunii junimiste, condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu. Totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor conservatori. Datorită implicării sale afective în evenimentele politice și datorită conștiinciozității sale în îndeplinirea obligațiilor de redactor, oboseala și dezamăgirile acumulate în cei șase ani au avut o contribuție importantă la declanșarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883.
Într-o scrisoare, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacția gazetei Timpul, unde trebuia să transforme în știri fluxul sosit pe telegraful agenției de presă Havas, actualmente Reuters, poetul scria „Bat telegramele Havas, arză-le-ar focul să le arză!”. Era perfect conștient că potențialul său creativ se risipește în aceea muncă intelectuală de natură inferioară, el fiind obligat să-și asigure existența și să întrerupă șantierul său spiritual, fiind complet lipsit de resurse materiale și neprimind niciun fel de stipendiere din partea statului român.
Vă voi prezenta câteva citate ale marelui poet național Mihai Eminescu care descria situaţiunea politică a țării cu mai bine de 140 de ani în urmă.
„În situaţiunea politică şi în condiţiunea civilă ce s-a croit familiei române prin noile legi se simte de toţi o stare de siluire şi o anomalie, cu toată organizaţiunea savantă a instituţiunilor, în toate raporturile sociale tradiţionale, încât am ajuns să nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu este un singur om serios între noi, fie martor fie autor, în revoluţiunile ce ne-au agitat şi ne agită de treizeci de ani, care să creadă în stabilitatea stării de lucruri în care ne aflăm; nu este om care să nu se întrebe când o să se sfârşească această operă interminabilă deschimbări care divizează din ce în ce mai mult societatea noastră în tabere ostile.” – Mihai Eminescu
„Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii „patrioţilor” trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde „patrioţii” au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui “patriot”.”
Mihai Eminescu în ziarul „Timpul” (21 aprilie 1881)
„Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât.” – Mihai Eminescu ziarul „Timpul” din 30 iulie 1881
„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”
Mihai Eminescu, ziarul „Timpul” din 13 februarie 1882
„Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.”
Mihai Eminescu ziarul „Timpul” din 9 decembrie 1882
„Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă.” – Mihai Eminescu
„Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” – Mihai Eminescu
„Noi avem trebuinţă, mai mult decât altădată şi decât oricare alt stat congener din Peninsula Balcanică, să stabilim un guvern naţional, serios şi tare, să ne punem în poziţiune de-a putea exercita o acţiune decisivă în politica orientală …” – Mihai Eminescu
„E timpul ca orice inima patriotica sa se miste la privelistea mizeriei generale produsa prin cupiditatea populatiei flotante a acestei tari. Precum facem deosebire între „român” si „strain” , am ajuns a face o deosebire între „român” si „rosu”. Ca o ceata de cuceritori straini au navalit asupra tarii, constituie stat în stat, considera ca inamici pe toti cei ce nu împartasesc apetiturile lor, considera populatiunile ca pe o turma buna de esploatat. Oricine voteaza contra lor îndeplineste un act de mântuire a tarii si a nationalitatii, contribuie la restabilirea bunei credinte în afacerile publice, la reintegrarea poporului românesc în drepturile lui legitime.” – Mihai Eminescu
„Nu e vorba doar de reacţiune prin răsturnare, ci prin înlăturarea elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate.” – Mihai Eminescu
După ce am parcurs aceste citate mă întreb cât de diferită era starea politică și economică a țării din acele timpuri în comparație cu cea prezentă.
Asistăm zilnic la linșarea din punct de vedere cultural dar și economic a bravului popor român de către o clasă politică transformată în căpușă. Știți ce este ciudat? Această căpușă lacomă nu pleznește niciodată…
Așa cum v-am obișnuit vom încheia într-o notă de amuzament prezentând câteva rețete culinare de succes ale aleșilor noștri. Deși le-am scris cu ceva timp în urmă și le-am imortalizat în cartea Mastăr Chef de România, ele sunt încă de mare actualitate. Iată:
Compot de promisiuni
Ingrediente: cantităţi astronomice de minciunele, liste cu lipsurile şi doleanţele probabililor clienţi nesătui, foi de carton plastificat, pungi eco cu sigla partidului bucătar, maşini cu megafoane, doi-trei manelişti, eventual maneliste scurte în minte şi fuste, litrii întregi de gargară, şi creme contra roşielii pielii (asta doar în cazul când bucătarul nu are deja pielea mult prea groasă).
Important: acest preparat Compot de promisiuni se găteşte întotdeauna la mare concurenţă cu alţi cxhefi bucătari de la alte renumite bucătării politice! Deci, nu uitaţi să plusaţi mult peste ceea ce oferă bucătarii din competiţie, numai aşa preparatul dumneavoastră va fii câştigător:
Mod de preparare. Se face întâi o cercetare socio-culinară prin care aflaţi ceea ce vor viitori mâncători de Compot de promisiuni. Apoi se iau foile plastificate şi se inscripţionează cu ofertele identice cu cerinţele. Ba chiar mai mult. Nu vă zgârciţi cu promisiunile. Apoi se desfac pungile şi se umplu cu mici ingrediente de sezon: ulei, făină, zahăr, pixuri, brichete etc.
În cadru festiv, în zgomot de manele şi fuste apetisant de scurte se trece la împărţirea pungilor şi a strănsului de mână. Eventual, dacă nu sunteţi alergic, folosiţi ingredientul special: pupatul pe obraz. Sau pe gură. Depinde de sexul gustătorului.
Obligatoriu ţineţi un discurs de prezentare a Compotului de promisiuni, în cel mai rău caz, identic cu cele inscripţionate pe plastificate, dar, dacă sunteţi în formă, multiplicaţi şi înmiiţi promisiunile. Nu contează ce promiteţi. Clientul român, şi nu numai el, este avid după Compotul de promisiuni, chiar dacă ştie că de cele mai multe ori nu le primeşte şi rămânbe flămând!
Notă I: unii bucătari pun în Compotul de promisiuni şi răvaşe. De 50, 100 sau 500 lei, după bugetul fiecărei bucătării. Este un ingredient important, şi, astfel, chefii care îl utilizează au, de cele mai multe ori, câştig de cauză!
Mod de servire: obligatoriu doar cu o lună înainte de festivalurile electorale. Şi se serveşte doar oamenilor nevoiaşi. Săraci dar mulţi!!! Se poate folosii şi preparatul de acum patru ani, dar nu este prea indicat. Ciorba reîncălzită nu mai produce acelaşi efect la alt festival electoral!
Atenţie I: înainte de a distribui Compotul de promisiuni asiguraţi-vă de protecţia master-chefilor de la Gastronom DNA şi ROOM SERVICE JUSTIŢIA!!! Altfel riscaţi să o daţi în bară şi să vă consumaţi singur preparatul în restaurantele de o stea Rahova, Gherla, Poarta Albă sau Colibaşi!!!
Piftie de afaceri
Ingrediente: o afacere de mare succes, un cont gras în bancă, o soţie iubitoare, o maţină trăznet, un om de afaceri ci idei, un rival gelos, plicuri cu condimente ANAF, DNA şi MAI, tubulatură Rahova, oţet balsamic cu robă neagră, sare şi piper praf (de aruncat în ochi), ziare şi ziarişti coruptibili.
Mod de preparare: se pun ochii pe afacerea de succes şi se trece la dezembrarea ei pentru a o transforma în preparatul dorit Piftia de afaceri. Se ornează indescifrabil un denunţ la DNA, master-cheful de acolo începe gătitul unei tocăniţe, apoi trimite la colegul de la CULINARA ANAF. Acesta preia compostul şi-l blochează în bânci. Adică îl ţine la dospit până-i bun de fazendat. Totodată ANAF-ul face inspecţii după inspecţii, însoţit şi de MAI, dă aprecieri (amenzi) fără număr şi apoi trece la confiscări de ingrediente: conturi, marfă, casă şi maşină. Eventual şi nevasta, dacă-i mai slabă de înger.
Totul este prezentat artistic în mass-media şi în urma “presiunii publice (!!!)” omul întreprinzător este trimis la studii la Tubulatura Rahova. În lipsa lui afacerea este dezembrată mai uşor şi aşa se ajunge la Piftia de afaceri.
Important: atunci când întreprinzătorul părăseşte Tubulatura, afacerea sa să fie gata. PIFTIE!!! Şi poate fi servită. Cu gust amar şi acru!
Notă I: preparatul nu este pentru marele public ci doar în interesele proprii ale chefului bucătar. Concurenţa între bucătării este acerbă. Nu degeaba trăim azi în era capitalismului sălbatic. Dar şi de cumetrie. Vezi alianţele gastronomice între diverşi PATRONI, ANAF, DNA şi JUSTIŢIE!!!
Umplutură de ardei în cur
Ingrediente: grupuri de cetăţeni adepţi a unor curente culinare politice: socialiste, liberale, naţionaliste, etnice, sereiste sau aiurea doctrinare, mulţi ardei iuţi bulgăreşti, sare şi piper negru, clisme, bastoane de cauciuc şi tunuri de apă, agenţi de poliţie sau de security, câţiva aleşi ai neamului, doze mari de criză economică şi un sobor de preoţi. Asta doar în cazul când după consumarea preparatului sunteţi internat la Bellu sau Ghencea civil şi militar!
Mod de preparare: grupurile de cetăţeni sunt daţi prin malaxorul promisiunilor electorale zise şi uitate, după care nu li se mai serveşte nimic.
Din acet motiv grupurile încep să fiarbă la foc mic şi uneori dau pe afară. Atunci master-chefii recurg la agenţii de pază şi poliţişti. Aceştia prin mijloace specifice vor omogeniza grupurile şi le vor înmuia oasele. Se folosesc bastoanele de cauciuc şi tunurile de apă.
După înmuiere, cetăţenilor li se dă cu sare amară şi praf de piper în ochi, după care li se serveşte ingredientul principal, ardeiul iute bulgăresc di(rect) în cur.
Asta în timp ce un sobor de popi cântă pe nas binecuvântări la adresa şefilor de partide, de deconcentrate, de ministere, guvern şi ţară! Pentru totală armonie.
Notă I: popilor a nu li se băga ardeiul iute în cur ci doar bani în conturile personale şi-n bucătăriile ortodoxo-catolico-protestante!!!
Important: după administrarea ardeiului iute-n cur, puteţi servi şi Compotul de Promisiuni, pentru atenuarea gustului. După care iar treceţi la… ARDEIUL BULGĂRESC, MIC ŞI IUTE!!!
Notă II: să vă puneţi totuşi întrebarea: cât va mai accepta poporul român să fie penetrat în dos cu ardei iute? Sau cu altceva? Tot picant, tot neplăcut, tot de nesuportat. Până Când?
Am scris acest articol în speranța că citatele eminesciene vă aduc lumină în legătură cu clasa politică care se alăptează necontenit din sângele poporului român dar că și aceste mici pamflete scrise de mine îi vor pune pe gânduri pe sugacii politici.
În timp ce lucram la acest material mă gândeam dacă îndrăznește cineva să-l contrazică pe marele Mihai Eminescu.
Cu tot respectul cuvenit pentru cei care apreciază scrierile mele, George Hodorogea
