Mă, fraților! Rămăsei azi de jurnă la pisici, și n-am decât 5, manca-v-aș ochișorii voștri! Să dai cu căciula după câini, nu alta!
Cinci, și toate fițoase, învățate numai pe conserve de mamzelle cu năravuri fine.
Conserve, canci, nu aveam niciuna prin casă, nici măcar să dai cu tunul, așa că încerc cu ele dieta cu orez cu parizer. Nts, bleah, câh! No chance!
Le dau cu salam pentru pisici pe la nas… nici atât!
Zic să încerc cu boabe pentru câini, că, măcar dacă nu mușcă, latră!
Ce să vezi? Strâmba din năsucurile alea mici, de parcă au dat peste tenișii obosiți ai lui Piedone înainte de regimul cu detentină și celuloză, uitați la macerat vreo 2 săptămâni.
Fac o față de parcă văd călăreții Apocalipsei sărind pervazul. Mă salvează mama. – Vezi că am pus eu niște tacâmuri la congelator, pune-le la dezghețat și dă-le la hupite!
Zis și făcut. Scot pungoiul, îl pun în chiuvetă și stau vreo 3 ore, să se ducă gheața, să simt că se sfărâmă, măcar, să hrănesc hupitele care, deja protestau fioroase, cu pancarte cu „Vrea să ne omoare, /Nu ne dă mâncare!”
Într-un tărziu, desfac punga și o deșert toată într-un ditamai bolul. Na-vă, sparților, înfulecați!
Sparții, ce să vezi? Se reped ca ulii și, tot așa, se și dau inapoi. Mi se face și frică…așa urât mă fixează. Se strâmbă mai rău ca dimineața. Una mă și stuchește. Parcă aud și ceva înjurături mârâite printre mustăți. Îngrășa-te-ai!
Ce-au mă, de nu mănâncă? că-i omor acuma! Să facă foamea!!! Nici carne nu vor? Ce naiba au tacâmurile? Ce-or vrea? Șnițel vienez și vită Kobe??? Și pufnesc de nervi!
Al meu se uită la bol, se uită la mâțe, se uită la mine, se uită iar la bol și explodează într-un râs isteric.
-Auzi, tu, dac-ai fi pisică si ti-ar fi foame, ai mânca varză acră decongelată???
Data viitoare le gătesc sarmale!
Kandy Cat
