Pictorul Ion Țuculescu

72 0

Ion Țuculescu s-a născut la Craiova, la 19 mai 1910. Artistul și-a descoperit vocația artistică mult mai târziu. Urmează studiile la Facultatea de Științe Naturale și apoi la Facultatea de Medicină din București, care l-au îndreptat către activitatea de cercetare în laborator. Microbiologul Ion Țuculescu a început să picteze după vârsta de 25 de ani, el nu cunoștea nimic despre pictură, nici măcar denumirile tehnice ale culorilor.

Pleacă în călătorii în afara țării: Grecia, Egipt, Elveția, Italia și Franța. Ajuns la Paris, are șansa să vadă în anul 1937 retrospectiva Van Gogh, organizată în cadrul Expoziției Universale din acel an. Pasiunea sa pentru artă s-a declanșat în acești ani, ,,pasiune nimicitoare” (afirma Petru Comărnescu) care i-a dirijat pașii spre studiul formei și culorilor, fără ca viitorul pictor să fi avut vreodată un profesor.

Ion Țuculescu era un admirator al operelor maeștrilor picturii românești și universale, al artei lui Andreescu, Luchian, Petrașcu, al operei lui Van Gogh și Gauguin. Era fascinat de arta populară, de folclorul românesc, care au format viziunea personală a viitorului pictor. Vocația sa artistică a înfrânt lipsa pregătirii profesionale.

Creația lui Ion Țuculescu se grupează în cicluri de lucrări cu subiecte inspirate din realitate și prezentate în imagini simbolice. Opera sa cuprinde genurile tradiționale: compoziția, portretul, peisajul și natura statică.

Artistul a fost un pictor al tainelor și al invizibilului. El a pictat umbre, lumi invizibile, a privit spre fantastic și teluric. A pictat o serie de lucrări: ,,Covorul cerului”, ,,Câmpurile de rapiță”, ,,Compoziție”, ,,Drama folclorică”, în care cromatica sa este extrem de bogată și de generoasă.

Natura este surprinsă în picturi precum: ,,Basm vechi”, ,,Fluturi”, ,,Noapte la Ștefănești”, ,,Costinești”, ,,Mahala în București”, ,,Iarna pe strada Lizeanu”, ,,Izvorul de fluturi”, ,,Birjă la Costinești”, ,,Peisaj din Grecia”, ,,Marină la Mangalia cu fluturi”, ,,Iarna în pădure”, ,,Peisaj cu țărănci”, ,,Stările câmpului”, ,,Câmp de margarete”. Culoarea este înțeleasă în pictura lui Ion Țuculescu într-un mod complex.

Este celebră lucrarea ,,Autoportret pe fond galben”, în care modelul se îmbină cu fondul într-un motiv decorativ. Artistul este unic, cum sunt de altfel toți pictorii mari, deoarece pânzele sale îmbină dramatismul expresiei cu lirismul interior al picturii.

În opera sa artistul prezintă: păuni, ochi magici plini de culoare, câmpuri, cerul, interioare arhaice, toate alcătuiesc o operă aparte în care se simte vibrația culorilor: violet, galben, roșu, albastru-cobalt, negru (culoare iubită de pictor), verde, brun, oranj. Toate aceste culori apar în operele sale: ,,Drama folclorică”, ,,Relații în oranj”, ,,Figură violacee”, ,,Privirile umbrei”, ,,Măști ale divinității”, ,,Totem albastru”, și altele.

Ion Țuculescu manifestă un interes deosebit pentru tradițiile folclorice din țara noastră: păpușa, troița, oul încondeiat, covorul cu străvechi motive ornamentale care apar în tablourile sale alături de păsări, fluturi și ochi multiplicați. Astfel el pictează: ,,Interior țărănesc cu scoarțe”, ,,Fluturi în peisaj”, ,,Compoziție cu păpuși”, ,,Flori albe”. Lucrări cu portrete create de pictor sunt: ,,Portretul bunicului”, ,,Fetița”, ,,Albăstrele de camp”.

Ochiul, elementul cel mai expresiv al fizionomiei umane, devine la el un laitmotiv pictural, într-o viziune total personală, simbolic-fantastică, evocând o lume de basm tulburătoare: ,,Ochi călători”, ,,Ochii demiurgului”, și altele.

Despre pictor, Petru Comărnescu a spus: ,,Țuculescu a lucrat ca un posedat”.

În anul 1937, la Mănăstirea Cernica, Țuculescu a predat ca profesor la Seminarul Teologic. În anul 1938, el a deschis prima sa expoziție personală de pictură în Sala Ateneului Român. După absolvirea Facultății de Medicină din București deschide a doua expoziție personală de pictură în Sala Dalles. În anii următori, artistul se află printre expozanții Salonului oficial și expozițiile ,,Tinerimii artistice”. Participă la diferite expoziții organizate la Salonul oficial, sau la Bienala internațională de la Veneția.

Expozitiile de stat organizate în 1959-1962 au prezentat unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din creația lui Țuculescu: ,,Peisaj din Costinești”, ,,Peisaj din Grecia”, ,,Spre larg”, ,,Peisaj din Constanța”, ,,Peisaj de țară”, ,,Interior de pădure”, ,,Peisaj cu lac”, ,,Peisaj din Grecia”, ,,Peisaj cu țărănci”, ,,Răsărit de soare”, și altele.

În ultimii ani de viață, pictorul realizează pânze abstracte: ,,Ultimul tablou”, ,,Testamentul meu plastic”. Bolnav fiind, artistul pictează în continuare, astfel soția sa spunea: artistul înainte de a se interna la spital a cerut medicilor trei zile ca sa își facă testamentul. Astfel a pictat trei zile pânza ,,Testamentul meu plastic”, în care prezintă lupta între rău și bine.

Ion Țuculescu s-a stins din viață la vârsta de 52 de ani, la 27 iulie 1962 și a fost înhumat la Mănăstirea Cernica, lângă București.

După moartea sa, operele sale au fost prezentate și apreciate la expoziții din străinatate: Franta (Le Havre, Paris), Italia (Veneția), Danemarca (Copenhaga), Norvegia (Oslo), Belgia (Bruxelles), Polonia (Varșovia), SUA (San Francisco) și altele. Opera artistului s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase.

Expoziția deschisă în anul 1965, la București, manifestare postumă, în care predominau lucrările din ultimii ani, l-a impus pe Ion Țuculescu drept unul dintre marii pictori ai României. Critica de artă de atunci a confirmat profundul caracter național al operei sale, spunând că ,,Țuculescu a revoluționat într-un fel cromatismul picturii românești”.

 

(Sursa: DEȘTEPȚI.ro)

Corina Enache

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *