Amatorii de sejururi la munte, dar și de drumeții montane, au parte de o veste bună. Și nu doar ei, ci și proprietarii de case și pensiuni de la Vârful lui Roman.
În sfârșit, drumul către frumoasa și liniștita zonă a intrat în reabilitare. Acesta va fi lărgit, consolidat și în final, probabil că asfaltat, dar nu la fel cum a fost asfaltat cel de pe Cozia, știrea dovedindu-se a fi falsă, în cele din urmă. Lungimea sa este de aproximativ 10 kilometri și se estimează că până la căderea primei zăpezi, va fi finalizat. Astă iarnă, accesul în zonă a fost practic imposibil, singurele vehicule care au putut asigura transportul oamenilor și al apei sau alimentelor fiind cele de teren, echipate bine cu lanțuri. Sau utilajele de deszăpezire, când a fost posibil. Însă, mulți au fost nevoiți să se lupte pe jos, cu nămeții de peste 3 metri.
Firma care a câștigat licitația efectuează o expertiză a solului, cam la jumătatea traseului, deoarece, acesta s-a lăsat și ridică probleme constructorilor. Actualmente, drumul este din piatră de carieră, tasată.
La Vârful lui Roman se află și Mănăstirea Alina Maria, unde vin numeroși credincioși din tot sud-vestul țării.
Vârful lui Roman este o destinație relativ nou apărută pe harta turismului vâlcean însă, după ce o vei vizita, probabil te vei întreba așa cum am făcut-o și noi: oare de ce nu am descoperit-o mai devreme?!
La o altitudine de aproape 1700m, undeva în inima Munților Căpățânii, în golul alpin, Vârful lui Roman promite să devină una dintre cele mai importante stațiuni montane ale țării noastre în viitorul apropiat. De îndată ce ajungi aici, vei înțelege de ce: peisajul este unul deosebit, o înlănțuire parcă nesfârșită de culmi care te așteaptă să le iei la pas.
Pe lângă peisajele superbe pe care le oferă, Vârful lui Roman este și punctul de plecare pentru unele drumeții pe măsură. Un exemplu în acest sens este traseul care urcă la vârful Ursu (2134m) prin Curmătura Piatra Roșie (aflată la aproximativ 6km de Vârful lui Roman, de aici mai rămânând aproximativ o oră de urcat până în vârf).
Peisajele sunt superbe, cabanele și pensiunile sunt, cu mici excepții, frumoase și atrăgătoare, cu mult spațiu între proprietăți, însă, există o singură temere, fiind atât de frumos și având în vedere că drumul se asfaltează; ca nu cumva, stațiunea să devină o a doua Rânca, exemplul cel mai nefericit al stațiunilor montane din această țară, unde grotescul, urățenia și mizeria sunt la ele acasă. Dar, poate vâlcenii dau dovadă de mai mult bun gust și de bun simț turistic.
K.R.
