Adevărata istorie a lui Samuel Von Brukenthal

O statuie ce naște patimi…

          Recent, inaugurarea la Sibiu a unei statui a baronului Samuel von Brukenthal, a provocat polemici, descărcări nervoase ultranaționaliste, demonstrații și chiar acțiuni huliganice de profanare a monumentului. Toate acestea se datorează, în mare parte, a lipsei de informații și a unei educații precare a protestatarilor. Baronul a fost întradevăr un personaj controversat dar de aici până acolo ca să-i pui în spate crime și assassinate, vezi acuzele versus capii răscoalei din 1784, este prea mult, și mai ales că baronul a fost un ilustru umanist și a fost totodată acela care a introdus multe lucruri noi în Transilvania, recte România, până și banalul cartof a fost introdus în agricultura noastră de însuși Brukenthal.

Din aceste motive, cu riscul de a fi atacați și înjurați de patriotarzi, în cele ce urmează vom prezenta viața și faptele reale ale baronului, bazându-ne pe documente nu după istoria comunistă a lui Roller, istorie ce a manipulat generații întregi de români!

Samuel von Brukenthal (biografie pe scurt)

Samuel von Brukenthal  s-a născut pe 26 iulie, 1721, la Nocrich și a murit la Sibiu în data de 9 aprilie, 1803. El a fost de pregătie jurist dar a ajuns guvernator al Transilvaniei și a fost considerat un mare umanist al Europei. De asemenea a făcut parte din masonerie și a fost un mare colecționar de artă, fondator al muzeului din orașul Sibiu, muzeu ce astăzi îi poartă numele.

Bunicul și tatăl său au fost judecători în orașul Nocrich și purtau numele inițial Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în anul 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.

După absolvirea gimnaziului, Samuel von Brukenthal a fost circa doi ani funcționar la Cancelaria din Sibiu după care a studiat dreptul, filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena. În timpul studenției a reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin și a fost inițiat în francmasonerie la Viena, devenind membru al Lojei Masonice din Magdeburg. Prima funcție important a fost aceea de cancelar provincial. Atunci  a început să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment.

În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu și a avut ocazia ca, în baza a doi ani de studii specializate, să fie admis la Cancelaria administrației locale. În data de 26 octombrie 1745 sa căsătorit cu Sofia Katharina, fiica unui primar provincial.

Între 1745 și 1753, Brukenthal a ocupat funcții nesemnificative în administrație. Dar în 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza a Austriei și de atunci, destinul lui Samuel se schimbă total. Vom reveni cu relația specială între sasul Brukenthal și austriaca îpărăteasă Maria Tereza.

La 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească, iar în 1762 l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787, fiind singurul sas care a ajuns la o funcție atât de înaltă. După moartea împărătesei , Samuel von Brukenthal a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. În anul 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez.

Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790 cu trei ani înaintea inaugurării, de exemplu, a vestitului Louvre din Paris! Prin testament, baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din întreaga lume! Baronul a murit la Sibiu în data de 9 aprilie, 1803.

În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul și Biserica Evanghelică au preluat palatal printr-o fundație prevăzută chiar de Samuel în testament.

Baronul și femeile importante din viața sa….

Brukenthal a fost un mare şi cunoscut mason, iar succesul său s-a datorat și Lojei sale dar şi relaţiei pe care a avut-o cu una dintre cele mai importante femei ale Europei din aceea vreme, puternica împărăteasă Maria Tereza!

A doua femeie important din viața baronului și care a jucat un rol deosebit în propulsarea sa în înalta aristocrație austriaco-maghiară a fost fiica primarului din Sibiu, cea care i-a devenit soție, Sofia Katharina.

Samuel von Brukenthal a ajuns cetățean al Sibiului în urma căsătoriei iar  guvernator al Transilvaniei după ce a fost consilier intim al împărătesei Maria Tereza. Relația cu împărăteasa Austriei a debutat în 1753, când, în urma unei audiențe, Maria Tereza l-a numit consilierul ei intim! Acest fapt a dat naștere, imediat, la bănuiala că între cei doi era ceva mai mult decât o relație de subaltern administrative sau sfătuitor de taină. Așa cum am arătat mai sus, de atunci a început și ascensiunea fulminantă a baronului. În acelaș timp a intrat însă și în dizgrația prințului moștenitor, viitorul împărat Iosif al II-lea. Se pare că acesta nu agrea de loc relația baronului cu mama sa, împărăteasa, iar această ură va juca un rol important în criza provocată de răscoala moților Horia, Cloșca și Crișan!

Mulți istorici neagă relația neprincipială a împărătesei cu sasul Samuel, dar anumite bârfe și mărturii de palat indică exact contrariul.  Oricum se vorbea mult prea mult și de apetitul sexual, devenit proverbial, al Mariei Tereza. Un argument în favoarea teoriei care apărobă relația, îl constă și în numărul mare de vizite pe care împărăteasa îl făcea în Transilvania, și unde își petrecea timpulș la un castel din apropierea Sibiului. Este vorba de castelul de la intrarea în defileul Oltului, la Boița. Cât timp a trăit împărăteasa, baronul Brukenthal s-a bucurat de o mare protecție, dar când s-a încoronat Iosif al II-lea, a intrat într-un mare con de umbră, pierzând și titlul de guvernator al transilvaniei.

Scrisoarea care dezvăluie amantlâcul împărătesc…

          Într-o scrisoare, o rudă de-a baronului insinuează că acesta primise niște tablouri de la protectoarea lui, împărăteasa. Ruda lui Bruckenthal susținea că din veniturile sale baronul nu ar fi putut cumpăra acele tablouri, dar mai spune în scrisoare că nobilul transilvănean nu a fost correct în declararea averii sale pentru impozitare. Ruda spune că o parte dintre tablouri ar fi fost achitate chiar din aurul crăiesc de la Viena și că acest fapt era un fel de a plătii servicile baronului către împărăteasă, iar autorul scrisorii pune subliniat cuvântul servicii, insinuând că de fapt Maria Tereza îl plătea pe Samuel pentru bărbăția sa utilizată în alcovul crăiesc.

Și un amănunt extreme de interesant. În centrul Vienei, într-un grup statuar impozant dedicat Împărătesei Maria Tereza, se află şi Samuel Brukenthal, printre ceilalţi guvernatori ai vremii, care o înconjoară!!!

Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan a avut loc în anul 1784, în timp ce guvernator al Transilvaniei era Samuel Brukenthal. Trebuie să spunem că cel ce-l încurajase pe Ursu Nicola alias Horia să se răscoale nu fusese altul decât însuși Iosif al II-lea. Acesta dorea să le dea o lecție nobililor unguri care, de ceva vreme, cârtea împotriva regimului de la Viena și, de asemnea, organizau tot felul de comploturi împotriva împăratului. Se știe că împăratul l-a primit de cel puțin două ori pe însuși Horia în audiență. Numai că răscoala a fost atât de puternică încât chiar Iosif a fost nevoit săde intervină. Fiindcă guvernatorul Transilvaniei era în dizgrația sa, adică eroul nostrum, Samuel von Brukenthal, împăratul l-a ocolit pe acesta neimplicându-l și chiar ignorându-l.

Armatele imperiale trimise în Transilvania au fost încredințate

Brukenthal nu a fost implicat în prinderea, anchetarea şi execuţia capilor răscoalei.  Împăratul Iosif al II-lea nu avea o simpatie pentru Brukenthal, protejatul mamei sale. Având în vedere situaţia gravă din Transilvania, l-a trimis să rezolve situaţia pe Anton von Jankovich, un comisar aflat în serviciul direct al împăratului şi care nu dădea socoteală pentru acţiunile sale guvernatorului Transilvaniei.  Tot trimişii direcţi ai împăratului Iosif al II-lea au negociat şi răsplata oferită moţilor care l-au trădat şi l-au prins pe Horea. Iosif al II-lea a oferit câte 600 de galbeni celor şapte moţi care l-au prins pe Horea şi Cloşca şi eliberarea din iobăgie. Protopopul Adamovici, implicat de asemenea în prinderea lui Horea, a primit o medalie de aur. Cu alte cuvinte, capiii răscoalei au fost prinşi în primul rând prin complicitatea moţilor care l-au trădat pe Horea. Deci Brukenthal nu a avut nici-un amestec nici în lupta împotriva răsculaților, nici în capturarea lor și chiar mai puțin în judecarea și executarea acestora.

Și totuși, Samuel are, într-un fel, o legătură cu evenimentele din anul 1784. După înfrângerea răscoalei, Brukenthal l-a trimis la Alba-Iulia, unde erau închiși cei trei, pe pictorul Johan Martin Stock, consilierul său artistic. Pictorul a realizat cele trei cunoscute azi tablouri-portret ale capilor răscoalei. Sunt portrete pictate ,…după natură… în închisoare, tablouri frontale în care cei trei capi răsculați apar cu plete și costume tipic țărănești.

Despre cartofi și… ciocolată!

          Se poate spune că Samuel avea două vieţi. Sau chiar mai multe. La Sibiu era guvernatorul luminat, dar la Avrig, unde avea un castel și o moșie mare, era omul pragmatic. Acolo făcea agricultură şi făcea bani. Cu banii cumpăra de la Viena tot ce apărea nou şi aducea acasă, în Transilvania. Dacă la Sibiu a  construit un palat pentru colecţia sa de picturi, cărţi, monede, hărţi, piese naturale, la Avrig a ridicat un palat pe modelul Schonbrunn-ului vienez, înconjurat de grădini şi ogoare cultivate cu soiuri noi de plante, de la cartofi la aloe vera. Iar la Sâmbăta înfiinţează o herghelie cu rase noi de cai. Baronul a cultivat pentru prima dată în România soiuri agricole precum celebrul azi și banalul… cartof. Iar herghelia lui de la Sâmbăta a supraviețuit secole, trecând chiar și prin regimul communist și perpetuează  inclusive astăzi

De la istoricul și muzeograful Liviana Dan aflăm că…

… Samuel Von Brukenthal a adus soiuri noi de culturi din vest, de cartofi şi alte legume, soiuri de pomi fructiferi din toată Europa, a creat prima orangerie din Transilvania. Acolo lucra cu ţăranii ardeleni care în felul acesta erau învăţaţi cum să le îngrijească, cum să le folosească. Făcea un fel de şcoală agricolă, pe viu… La fel s-a întâmplat cu animalele. Baronul a adus bivolul alb în Transilvania, de undeva din centrul Italiei. Avea o crescătorie de bivoli la ferma de la Avrig, iar brânza şi carnea le vindea în Europa. Aşa s-a răspândit acest bivol prin gospodăriile ardelene…

Baronul, ca umanist și om de cultură….

Dacă la Avrig făcea agricultură şi şcoală de botanică, atunci când stătea la  Sibiu, baronul implementa stilul de viaţă aristocrat occidental. De două ori pe săptămână oferea concerte la palatul Brukenthal sau spectacole de teatru.

În fiecare seară chema 14 invitaţi la cină, numărul lui Kant. Acolo se prezenta în ţinute la modă în capitalele europene, și oferea feluri de mâncare necunoscute locului, după reţete din bucătăriile vestice, se făcea conversaţie elevată şi se cânta la pian.

În bucătăriile palatului Brukenthal s-a pregătit pentru prima dată o băutură la modă atunci în alte capitale: ciocolata. Tot el organizase la palat o cafenea, iar în pivniţe avea adevărate colecţii de vinuri, deşi el nu bea decât apă. Samuel Brukenthal a introdus şi ceaiul de la ora cinci în societatea de la Sibiu….

… Ambasadorii de la curtea Imperială îi îndemnau pe cei care mergeau spre Istanbul cu treburi sau în călătorii, să facă un popas la baronul Brukenthal, la Sibiu, căci erau siguri că vor fi primiţi cum se cuvine aici, şi trataţi după toate standardele aristocraţiei. Sibiul era astfel o destinaţie recomandată nu ocolită, iar relaţiile, legăturile pe care le ofereau astfel de oaspeţi erau importante pentru diplomaţie, economie, cultură… spune Liviana Dan.

Moștenirea Brukenthal…

Samuel von Brukenthal a lăsat posterităţii peste 1,6 milioane de piese din domenii diverse, în prezent doar 20% dintre ele, după cum precizează directorul muzeului, istoricul Sabin Luca, au fost clasificate….

…. Ne-ar trebui 2-300 de ani să le putem clasifica în ritmul în care se poate lucra astăzi şi cu personalul pe care-l avem. Şi 3-400 de angajaţi care să lucreze la asta….

Piesele sunt numeroase şi în depozite, dar se bănuieşte că obiecte din moştenirea Brukenthal au ajuns în mai toate muzeele din ţară, atunci când comuniştii au dorit să le doteze cu exponate. Însă nimeni nu ştie exact câte au fost luate şi pe unde sunt acum.

Baronul a mai lăsat moştenire și palatul de la Avrig, unor urmaşi dispăruţi şi ei, aşa că domeniul a intrat în posesia bisericii evanghelice.

Astăzi lumea lui Brukenthal nu mai arată la fel. Muzeul principal din Palatul Brukenthal are nevoie de restaurare, piatra e uzată, cad frontoanele, basoreliefurile. și totuși există urmele unei rezistenţe miraculoase în interior – o parte din parchet este cel de acum 200 de ani, geamurile sunt aceleaşi, feroneria, cheile funcţionează încă, ceasurile la fel, tapetul în mare parte este cel original, oglinzile, sobele aduse de la Viena sunt intacte, uşile sunt neschimbate, în exterior însă, clădirea are nevoie de intervenţii serioase.

Colecţia de pictură, nucleul moşteniri, se afla şi astăzi tot în clădirea principală, însă lucrările se expun în sălile de la amândouă etajele. Capodoperele sunt expuse la etajul al doilea. Colecţia Brukenthal deţine lucrări din şcolile flamandă, olandeză, franceză, italiană. Deţine două picturi de Breughel cel Tânăr, Omul cu tichie albastră al lui Jan Van Eyck, Ecce homo de Tizian, o serie de Coques.

În loc de concluzie…

La capătul şirului de saloane, în partea stângă a corpului principal al palatului Brukenthal, la etajul de locuit, în mijlocul unei încăperi micuţe, ticăieşte un ceas. Ca o inimă. Este ceasul lui Samuel, ceas pe care-l avea în buzunar atunci când a murit.

Samuel von Brukenthal a încetat din viaţă în seara zilei de 9 aprilie 1803, dar ceasul lui merge și astăzi mai departe!

Autor: George Hodorogea