Am avut bucuria să cunosc un pictor de valoare, artist vizual ce duce mai departe o frumoasă tradiție de familie. Sanda – Gabriela Talabă, care ne-a vorbit despre arta armoniilor cromatice, despre arte în general.
“Sunt Sanda – Gabriela Talabă și provin dintr-o familie în care tatăl, Stroe Valerică, a cochetat cu pictura și a fost genial de talentat, lui îi mulțumesc pentru gena mea, iar unul dintre frați, Stroe Constantin, care a fost un artizan al metalului. Ambii fără vreo pregătire în domeniu. Au avut talent, voință și pasiune. Din păcate, amândoi au plecat acum câțiva ani dintre noi, mult prea devreme.
Sunt foarte mulți pictori români care îmi plac. Și clasici și contemporani. De la Aman, Tăttărescu, Lucian, Sabin Bălașa, Lecca, Abrudan, Adriana Boerescu la Adrian Ghenie, Corneliu Drăgan – Târgoviște îi apreciez pe toți. Însă de opera lui Grigorescu sunt efectiv îndrăgostită, fascinată. Nu știu dacă are legătură cu faptul că cea mai de valoare moștenire de la tatăl meu, este un album cu opere ale lui Nicolae Grigorescu. Pentru mine, pictura lui Grigorescu este atemporală. A folosit lumina ca pe o unealtă modelatoare a formei. În momentul în care privesc o lucrare de-a lui încerc să intru în toate substraturile ei. Să descifrez fiecare tușă, fiecare pensulație, fiecare amestec de culoare. Încerc să înțeleg fiecare umbră, fiecare lumină sau jocuri de lumini în soare. Încerc să mă transpun în locul lui. Pentru mine, picturile lui Grigorescu sunt magice. În momentul în care am în față un album de artă cu tablourile lui Grigorescu timpul ori se oprește în loc, ori zboară mult prea repede. În pictura rusă a, existat un pictor care a trăit mult prea puțin. Pe nume Fyodor Vasilyev, acest pictor, asemeni lui Grigorescu, a avut ca temă principală în tablourile sale, viața țăranului rus. Pot spune despre el că este un Grigorescu al rușilor. După pictorii români, pictorii ruși sunt preferați mei. Spun despre pictura rusească faptul că este plină de dramatism și romantism în același timp ca și literatura și baletul lor, de altfel. Bineînțeles că în lumea asta mare există milioane de pictori talentați. Mulți nedescoperiți. Mulți rămași anonimi. Mulți care au dat omenirii opere de valoare. Unele dintre ele au ajuns să fie cunoscute și supra apreciate, iar altele au rămas în anonimat și descoperite mai apoi ca picturile rupestre.
Nu știu dacă asta ține de destin sau de șanse.Șansei se datorează și expunerea în galerii de artă. Una dintre galeriile de la noi pe care o apreciez foarte mult este Galeria Arhiva de artă. Aceasta galerie reușește să adune laolaltă pictori, sculptori, artizani, muzicieni. Anul acesta a organizat la Palatul Parlamentului „Sala de expoziții Brâncuși ” o mega expoziție. A adunat 75 de pictori la un loc. În momentul în care am intrat în sala de expoziție, emoția a fost peste puterea mea de exprimare în cuvinte. A fost de-a dreptul înălțătoare. Apoi mai este și expoziția ArtSafari. O altă expoziție care strânge artiști de valoare cu opere de valoare. Și să nu uit expoziția „Piramide și monoliți” a pictorului de negru, Elian Băcilă. Expoziție ce se află la Muzeul Național de Geologie. O expoziție impresionantă. Și iată cum pictura înfrumusețează viața. Toate artele înfrumusețează viața, însă pictura o face într-un mod deosebit. Este o frumusețe spirituală. Profundă. Eu cred că în muzică există culoarea sunetului, iar în pictură există muzică culorilor. Armonia muzicală a culorilor. Pictura fără armonie, nu este pictură. Pentru mine toate artele sunt esențiale în viața omului. Refuz să fiu părtinitoare și pentru că pictez să pun pictura mai presus de celelalte arte. Toate sunt în armonie unele cu celelalte. De cele mai multe ori, în timp ce pictez ascult muzica. Poate așa se întâmplă și cu un muzician. În timp ce compune, privește un tablou. Fiecare artă are parfumul ei. Cert este că o lume fără culoare, fără muzică și fără parfumul lor, ce fel de lume poate fi? Pentru că în momentul în care spui culoare, te gândești la pictură. Când spui muzică, te gândești la dans. Iar când spui parfum te gândești la iubire. Fără să ne dăm seama, să ne trăim viață plină de culoare, muzică și parfum, este adevărata artă.
Împreună cu o altă pictorița pe nume Manuela Deaconu, am înființat în Rm. Vâlcea un atelier de pictură. La atelierul nostru vin copilașii cu mare bucurie. În luna septembrie le-am organizat în parcul Zăvoi din Rm. Vâlcea o inedită expoziție, care, a fost o mare bucurie și pentru ei și pentru ceilalți copii. Am legat sfori de copaci. Am pus tablourile cu cârlige de rufe pe sfori sau le-am pus direct pe copaci și a fost un adevărat regal în natură.
Minunat cum se opreau copiii cât și părinții lor și admirau lucrările copiilor de la Atelierul nostru. Artă pe lângă încercarea de desăvârșire artistică mai înseamnă și bucurie. Aceasta bucurie este minunat să fie adusă cât mai aproape de oameni. Și da, pe mine m-au ajutat foarte mult în cultivarea artistică expozițiile. Le ador, le iubesc, sorb din ochii cu nesaț fiecare lucrare și încerc să pătrund în sufletul fiecărei opere de artă. Să îi simt vibrația.
În toată activitatea mea de pictoriță am vândut peste 200 de tablouri. Unele au fost achiziționate de colecționari de artă, altele de prieteni apropiați, altele vândute pe internet pur și simplu. Astfel am tablouri vândute la Chișinău, Bavaria – Germania și Franța, undeva prin sudul Franței și în Paris. Mai am o lucrare într-o galerie de arta din Italia, la Roma. Am avut onoarea să fiu acceptata alături de alți artiști romani, cât și din toată lumea la o mega expoziție pentru Cartea Recordurilor.” (Sursa: Sanda – Gabriela Talabă)
Corina Enache
