Calendar ortodox 23 noiembrie 2021. Sărbătoare cu cruce neagră pentru creştinii ortodocşi de Sfântul Cuvios Antonie de la Iezer – Vâlcea.
Pe acest sfânt, care a trăit după pilda sihaștrilor de demult, deschizând drumul iubitorilor de liniște și rugăciune, l-a rânduit pronia lui Dumnezeu să reînnoiască duhul cuvioșilor pustnici, care dintru început au ales Iezerul ca sfânt loc de vieţuire. Prin pilda vieții sale, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii ne-a lăsat model de trăire creștină în lume şi cale spre desăvârșire în viața monahală.
Despre Sfântul Antonie nu vorbesc prea mult izvoarele scrise ale istoriei, despre el grăiesc în tăcere mai ales, peștera sfintelor sale nevoințe, care depășesc firea trupului îmbătrânit prin curgerea timpului, mormântul său, ascuns sub stânca prăbușită peste el prin îngăduința lui Dumnezeu, bisericuța cea mică a Iezerului, închinată Maicii Domnului, dar şi mai mult, acum, în vremurile de pe urmă, sfintele sale moaște, pe care Dumnezeu le-a scos ca pe o comoară de mult preț în timpuri de sărăcie duhovnicească și greu încercate ale istoriei neamului nostru.
“Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la Schitul Iezer (Cheia) – Vâlcea, numit de credincioşii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul”.
Se spune că Sfântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Crescând de mic în iubire de Hristos şi cunoscând câţiva sihaştri trăitori la linişte, la vârstă potrivită s-a tuns în monahism la Schitul Iezer, unde s-a nevoit în anii tinereţii. Apoi, sporind în rugăciune şi smerenie, cu binecuvântarea egumenului, s-a retras la viaţă pustnicească în Muntele Iezer din apropiere, prin jurul anului 1690.
Neavând un lăcaş propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare şi a săpat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stâncă, lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea şi se ruga cu mâinile înălţate la cer, vărsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu – Vâlcea l-a sfinţit.
Auzindu-se peste tot despre viaţa sfântă a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numeroşi ucenici, călugări, preoţi şi credincioşi să se roage împreună cu el, să-i ceară sfaturi şi rugăciuni.
După 25 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Sfântul Antonie şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 23 noiembrie 1719, fiind plâns mult de ucenici şi îngropat lângă micul său paraclis din stâncă. Credincioşii urcă vara până aici, aprind lumânări, fac rugăciuni şi se închină în „Peştera Sfântului Antonie”, cerându-i binecuvântare şi ajutor. Sfintele sale Moaşte se află păstrate, cu mare evlavie, în paraclisul cel nou al Schitului Iezer, aflat în partea de Nord a bisericii, în corpul de chilii.
– Hram la Schitul Iezer, localitatea Cheia, oraş Băile Olăneşti.” ( Sursa:Prof. dr. Florin EPURE,Director executiv la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea)
Corina Enache
