Timp de mai multe săptămâni, deputatul social democrat Eugen Neață a publicat gânduri și rânduri despre turismul vâlcean, care, exploatat corespunzător, ar putea fi o adevărată mină de aur pentru economia vâlceană.
Comparațiile cu elvețienii și austriecii nu își au rostul, nu suntem în țara și locul potrivite, însă, se pot face comparații cu alte zone din țară, care au resurse naturale și potential geografic mult mai modeste, dar care au șansa de a avea oamenii potriviți, mânați de imboldul de a face treabă pentru zona lor, pentru comunitățile lor.
Vâlcea are și poate. Mai trebuie oamenii care să renunțe la interesele de grup sau personale, la micimea viziunilor, la neputințe și nepricepere, la lăcomie, la stavilele pe care le pun în calea dezvoltării turismului. Eugen Neață intuiește ce e de făcut și, pe baza articolelor sale, tocmai a publicat această carte despre care, iată, ne povestește:
“La finalul anului trecut am publicat o carte cu titlul „Despre turismul vâlcean”. Conține articolele scrise de mine pe această pagină în vara trecută, plus câteva texte de deschidere și de încheiere a subiectului. Mi s-a părut important ca opiniile mele despre starea turismului în regiunea noastră și despre posibilitățile reale de dezvoltare să rămână pentru o perioadă mai lungă de timp în atenția publică, între coperțile unei cărți. Subiectele zilei sunt una și temele de durată sunt cu totul alta.
Voi continua să spun aici tot ceea ce apare nou în politica parlamentară, din care fac parte și eu, dar și opiniile mele despre șansele economice, sociale și culturale pe care regiunea noastră le poate avea în viitor. Realitatea este mult prea grăbită, din câte ați văzut. Subiectele actualității sociale și politice se succed, se suprapun, ard cu putere și dispar. Numai unele dintre ele rămân în dezbatere pentru o perioadă mai lungă de timp. Așa s-a întâmplat cu panoramarea turismului vâlcean, produsă în lunile de vară, comentată atunci și pusă acum între coperțile unei cărți (vezi imaginile).
Aștept sugestiile dumneavoastră pentru a continua comunicarea publică în acest mod și în anul care tocmai a început. Eu cred că noi, politicienii, avem datoria de a ne exprima în mod public, asumat, și constatările pe teme de interes general și opiniile pe care le avem în legătură cu acestea. Lumea este interesată de capacitatea politicienilor de a vedea realitatea și de aceea de a o manageria, la nevoie, în deplină cunoștință de cauză.”
K.R.
