Continuăm seria interviurilor Curierului de Râmnic cu vâlceni despre care se vorbește mai puțin, dar s-au făcut remarcați și au implementat proiecte importante.
Corina Licea a fost prima președintă a Institutului Național de Administrație (INA). A preluat mandatul la 1 martie 2021 și a fost revocată din funcție la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, ca urmare a schimbării componenței coaliției de guvernare.
Este din Râmnicu Vâlcea și a studiat la Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”. Licențiată a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, secția engleză-italiană, cu un master în Studii Culturale Britanice (Universitatea București) și un MBA în marketing (ASE și HEC Montreal), și-a construit cariera în jurul dezvoltării liderilor pentru performanța lor și a organizațiilor pe care le conduc.
Are peste 20 de ani de experiență în managementul resurselor umane în organizații din mai multe domenii (consultanță, servicii financiare, industrie, bunuri de larg consum) și expertiză în managementul talentelor, recrutare și formare de profesioniști, în organizații publice și private. A fost partener strategic în proiecte de transformare și inovare organizațională. În prezent, este Director de resurse umane într-unul din grupurile mari de companii din industria serviciilor financiare (asigurări).
S-a alăturat PLUS, apoi USR PLUS, din dorința de a duce în administrația publică o parte din experiența acumulată de-a lungul carierei.
Corina Licea consideră că lunile petrecute în administrația publică au ajutat-o să înțeleagă cum poate progresa societatea românească prin dezvoltarea funcționarilor publici. Cu toate dificultatile cauzate de criza politică din toamnă, continuă să creadă că există în administrația publică multi profesioniști care vor sprijini reforma și creșterea gradului de profesionalism. Ea consideră că instituții precum cea pe care a condus-o nu trebuie să fie politizate, iar cei care se afla la cârmă trebuie să fie in primul rând buni profesioniști, cu standarde înalte de performanță.
Ne-am propus să aflăm mai multe despre omul Corina Licea și despre instituția pe care a condus-o.
„Funcționarul public este imaginea statului în ochii oamenilor. Avem nevoie de funcționari publici bine pregătiți, asertivi, empatici”
Ce este INA și cum îi poate ajuta pe cei din administrația publică?
INA este o instituție care poate avea un rol hotărâtor în ridicarea standardelor de calitate a formării funcționarilor publici, dar care rămâne blocată din motive legislative și control excesiv.
Misiunea mea principală a fost ca INA să furnizeze cele mai bune programe de formare profesională, adaptate nevoii de schimbare a administrației publice. De asemenea, mi-am dorit ca INA să contribuie la simplificarea interacțiunii dintre administrația publică și beneficiarii serviciului public.
Noi am stat de vorba cu oamenii, cu vâlcenii în special, care se bucură că în administrația publică și-au găsit locul și oameni bine pregătiți, noi în politica acestor vremuri complicate. Cum vedeți dumneavoastră rolul funcționarului public?
Funcționarul public este imaginea statului în ochii oamenilor. Avem nevoie de funcționari publici bine pregătiți, asertivi, empatici. INA și Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) ar trebui să funcționeze împreună mult mai strâns, cu o conducere tehnocrată, cât mai puțin influențată de factorul politic. Rolul lor de nucleu de resurse umane la nivelul întregii administrații este strategic și vital pentru reforma administrativă.
Ați organizat o școală de vară pentru funcționarii publici și nu numai. Cum a fost organizată, ce teme ați abordat? Ce a însemnat, în cifre și care a fost feedback-ul primit?
Școala de vară a însemnat o serie de webinarii integrate în trei secțiuni: Focus pe soluții, Bune practici, Inovare prin formare. Și a fost doar un preview pentru ce plănuiam să facem la INA. Am avut peste 1.500 de participanți din administrația centrală și locală, cu funcții de conducere sau execuție. Am abordat teme precum fake news, anticorupție și integritate, smart cities, nZEB (clădiri cu consum de energie aproape zero), SEO (search engine optimisation), risc seismic, garanția pentru viitorul copiilor. Aceste webinarii au fost posibile doar cu sprijinul unor speakeri excepționali care ne-au ajutat pro bono.
Toate detaliile despre Școala de vară aici.
Despre ce a însemnat Școala de vară INA în cifre puteți citi aici
„Este important ca în interiorul partidelor să fie identificate femeile care vor sau au competența să candideze, să fie pregătite și incluse din timp în poziții eligibile, pentru a nu mai ajunge la situația recentă”
Știm că militați pentru egalitatea de gen. Și noi considerăm că s-ar putea face mai mult, mai bine. Unde ne situăm în România și ce perspectivă credeți că avem?
Faptul că România se află pe penultimul loc în Europa în privința Gender Equality Index (indexul egalității de gen) care analizează prezența femeilor în structurile de conducere (consilii locale, parlament, guvern) nu este o mirare, însă ar trebui să fie conștientizat și să existe politici publice care să ne îndepărteze (și în privința acestui subiect) de direcția unor state nedemocratice și autoritare. Reprezentarea femeilor în deciziile politice (la un nivel de peste 40%, conform deciziilor Comisiei Europene) se obține prin foarte multe eforturi, în special în educație, servicii sociale, măsuri economice și multe altele, iar perioada pandemiei nu a făcut decât să adâncească problemele societății românești. Perspectiva se poate schimba numai dacă partidele își asumă asta și își adaptează regulamentele interne și statutul, însă nici măcar partidele cele mai dornice de progres și de dezvoltarea României în UE nu par să înțeleagă suficient problema.
Militați și pentru întărirea poziției femeilor în societate și, mai ales, pentru o apreciere corectă în politică. Cum apreciați statutul femeilor în România? Ce s-ar putea face pentru eliminarea discriminării, atât în societate, cât și în politică?
În politică, precum în restul structurilor de decizie, femeile sunt încă subreprezentate și mi-aș dori ca la următoarele alegeri listele să fie mult mai echilibrate, femeile să aibă condițiile necesare să candideze și acest subiect să nu mai fie de actualitate, pentru că ține de fapt de normalitate și de drepturile omului. De aceea, este important ca în interiorul partidelor să fie identificate femeile care vor sau au competența să candideze, să fie pregătite și incluse din timp în poziții eligibile, pentru a nu mai ajunge la situația recentă. Din păcate, este un cerc vicios, sunt multe lucruri de echilibrat în societate (în special în ceea ce privește educația pe tema egalității de gen și de șanse) pentru ca aceste subiecte să nu mai fie privite ca niște teme speciale. Până atunci, cotele de gen vor fi necesare, însă ele trebuie explicate și înțelese.
„Atât în business cât și în politică, a fost întotdeauna important să îmi rămân mie însămi credincioasă”
Aveţi toate “ingredientele” pentru a vă considera un om împlinit. Cât de mult înseamnă pentru starea dumneavoastră de acum, România? Care ar fi urgențele, în această perioadă grea?
Au fost puține momente când m-am gândit că România nu mai e locul unde să vreau să construiesc. Deși minunată, e o țară care nu reușește să se ajute singură, își pune obstacole de cele mai multe ori politice, chiar și atunci când ar putea crește mult mai mult. Urgențele imediate includ, după părerea mea, reforma administrației, depolitizarea educației și a sănătății și, firește, reforma justiției. Avem multe teme grele și, dacă nu le prioritizăm, vom fi permanent în urmă.
Dacă nu suntem indiscreți, ne puteți relata o secvență din copilăria dumneavoastră? Mergem puțin mai departe, cum vă raportați la locurile copilăriei, ale adolescenței?
Râmnicu Valcea e un loc special unde am avut parte de o educație la un nivel excelent. Am fost foarte norocoasă să am părinți care au înțeles că e bine să mă lase să aleg studiile superioare după pasiunile pe care le aveam în liceu și, pentru că eram olimpică la engleză, m-au susținut pe o cale ce părea la momentul acela o idee chiar ciudată, fiind perioada comunistă. Am avut profesori și colegi de liceu minunați, dar chiar și noi mai profitam de un moment bun ca să „furăm”, deși rar, o oră de plimbare pe Capela.
Care este cea mai mare provocare cu care vă confruntați? Care sunt ambițiile personale?
Pentru mine e important să fac lucruri care să aibă impact: fie în societate (acesta e și motivul pentru care mi-am dorit să fac în ultimii ani mult voluntariat), fie în organizațiile unde lucrez. Ca să faci bine un rol în resurse umane, trebuie să înțelegi nevoile de business și strategia companiei, să participi la realizarea ei, dar să îți și pese de cei cu care lucrezi, să iți dorești ca ei să performeze și să se dezvolte în echipă.
Ce nu ați face niciodată – în politică și în administrație?
Au fost unele momente anul acesta – singurul în care se poate spune că am facut politică, nu voluntariat – când m-am întrebat de ce politicienii deviază uneori de la setul de valori comune care i-au determinat să intre într-un partid. Partidul nu seamănă cu o organizație de business, nu funcționează după aceleași reguli, deși până la urmă oamenii sunt animați de aceleași principii simple: să rezoneze cu liderii, să se simtă implicați și să poată contribui la schimbare, să se dezvolte, să li se recunoască meritele. E important să vezi care sunt lucrurile bune pe care partidul le poate schimba în societate și să înțelegi că nu toate planurile sunt realizabile într-un context anume, de multe ori nu ai pârghiile necesare să determini schimbarea, alteori nu ai oamenii potriviți. Atât în business cât și în politică, a fost întotdeauna important să îmi rămân mie însămi credincioasă, ca să îl parafrazăm pe Shakespeare, să nu fac lucruri de care să mă jenez mai târziu, iar până acum am reușit.
Vă mulțumim și vă dorim mult succes în tot ce v-ați propus.
Un interviu realizat de Mihaela Iliescu
