Am stat mult pe gânduri înainte de a așterne aceste rânduri, nu-mi stă în obicei să fac laudatio cuiva, nici dacă este un intelectual de marcă, inventator, sportiv sau politician. Nici acum nu încerc un laudatio. Ceea ce m-a îndemnat să scriu despre un român în viață, este faptul că, în aceste momente destul de dificile pentru țară și popor, ne lipsesc, aproape cu desăvârșire, modelele!
Și nu fiindcă în România nu sunt modele, dar, din varii motive, acestea nu ies în față, nu se încumetă sau nu sunt lăsați să gireze hotărârile importante ale decidenților.
Din păcate, după evenimentele din decembrie 1989, la suprafață au ieșit și au supraviețuit mai mult gunoaie, decât valori. Să nu uităm cum i-am întors spatele lui Ion Rațiu, lui Anghel Rugină, chiar și lui Corneliu Coposu și multor altora!
Traian Băsescu este un politician destul de controversat, dar și omul care a știut să ia hotărâri dificile pentru cariera sa, în momente cruciale. Pe 26 noiembrie 2007 președintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu, fost ministru de externe, în funcția de director al Serviciului de Informații Externe, funcție rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu, datorită scandalului ostaticilor români din Irak.
Pentru cei mulți, numirea celui care avea să devină mai cunoscut ca MRU, decât ca Mihai Răzvan Ungureanu, a fost o mare surpriză, mai ales că, până atunci, nu era o figură cunoscută marelui public. Pentru intelectuali, însă, domnul Ungureanu nu era o noutate: intelectual de marcă, ziarist redutabil, diplomat de excepție și un professor universitar căutat și apreciat de studenți și colegi.
De la numirea la SIE, nu a mai fost decât un pas, pentru funcția de premier al României, pe 9 februarie 2012, după ce Emil Boc căzuse în urma unei moțiuni de cenzură, fiind trădat chiar de colegii din Partidul Democrat Liberal!
Trebuie să recunoaștem că România nu a dus niciodată lipsă de intelectuali de marcă la conducerea Externelor. Începând cu Mihail Kogălniceanu, Nicolae Titulescu, dar și chiar în perioada comunistă, cu diplomați, precum Corneliu Mănescu sau Ștefan Andrei.
Cât privește perioada de la Externe, MRU a avut tot timpul o prestanță remarcabilă, ajutat și de o engleză impecabilă. Abia ieșisem din engleza de baltă made Ion Iliescu, Băsescu, Constantinescu etc, și ne puteam mândri, în sfârșit, cu un politician care nu se făcea de râs, în întâlnirile internaționale. De fapt, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, ca un diplomat extrem de pregătit, vorbește fluent pe lângă limba engleză, și franceza, germana, ebraica(!) și, după propria-i mărturisire, la nivel satisfăcător, limba maghiară!
Din păcate, MRU a avut o scurtă carieră de premier și datorită lipsei de sprijin al PDL-ului, speriat de reformele promise și începute de favoritul lui Traian Băsescu.
Îmi aduc aminte, cu plăcere, aș spune, de aceea perioadă, în care m-am contrat cu prietenii, din cauza lui MRU. Și am, azi, o mare satisfacție, fiindcă toți cei cu care m-am contrat îl regretă și apreciază, cam târziu, pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu. Este memorabilă, dacă mai țineți minte, emisiunea lui Mihai Gâdea de la Antena 3. Deși în fiecare seară MRU era tocat la Antena 3 în general și la Gâdea, în special, premierul de atunci a avut curaj și a acceptat invitația la un interviu cu detractorul său de la televiziunile lui Voiculescu. Toți se așteptau ca MRU să fie făcut praf și disecat de anteniști. Spre surpriza tuturor, Mihai Răzvan Ungureanu, cu o eleganță desăvârșită l-a demolat pe Mihai Gâdea și economic și politic și, mai ales, la gramatică! Vă spun sincer că, în seara aceea, MRU mi-a câștigat toată stima și, recunosc, o acord foarte greu! Efectiv, acea emisiune mi-a adus aminte de alte emisiuni excepționale realizate pe TVR1, de regretatul Iosif Sava. Atâta erudiție a putut etala MRU, cât avea și bătrânul muzicolog!
Recunosc, am fost supărat pe Mihai Răzvan Ungureanu, fiindcă nu și-a apărat onoarea, atunci când a fost atacat pentru achiziții exorbitante la minister și Guvern. Probabil, a crezut că este sub demnitatea domniei sale să răspundă la aberații, dar, din păcate, vulgul a rămas cu părerea indusă de Antene! Rămân și acum la părerea că MRU trebuia să răspundă la acele atacuri, și, cred, avea șanse să rămână în continuare premier. Mai cred că multe lucruri s-ar fi schimbat, în bine, în România!
Și fiindcă vorbim uneori de curaj, de onoare, să nu uităm de criza diplomatică, pe care era să o producă Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de premier. Mai țineți minte atunci când Tăriceanu și Vosganian au încercat să retragă militarii români din Iraq și Afganistan, fără nici-un avertisment dat aliaților, practic un act de trădare față de USA și NATO ? A existat un ministru de externe, care a avut grijă să se opună șefului său direct, care, este drept, l-a avut de partea sa și pe președintele României de atunci, Traian Băsescu. Poziția principială a ministrului de externe, Mihai Răzvan Ungureanu a făcut ca România să rămână un aliat de încredere al NATO și USA, iar premierul Tăriceanu a fost nevoit să dea, rușinos, înapoi.
Personal, am avut șansa să pot citi și anumite lucrări universitare semnate MRU. De ce amintesc asta? Fiindcă azi ne confruntăm cu un partid și un curent profund șovin și antisemit. Domnul Mihai Răzvan Ungureanu și-a susținut masteratul în Studii Ebraice la Centrul Oxford pentru Studii Ebraice, din cadrul colegiului St. Cross al Universității Oxford, iar în anul 2004 a obținut un doctorat în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu o teză cu tema „Convertirea și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător științific pe reputatul professor universitar dar și scriitor, Alexandru Zub!
Mihai Răzvan Ungureanu și-a atras dintotdeauna simpatia intelectualilor de marcă români și, din toate funcțile publice pe care le-a avut, a sprijint din plin elita națională. Astfel, însuși scriitorul și filozoful Horia-Roman Patapievici declara că Mihai Răzvan Ungureanu a avut un rol esențial în transformarea Institutului Cultural Român, într-un instrument eficient de promovare a culturii române!
Domnul Mihai Răzvan Ungureanu a binemeritat de la patrie, iar activitatea sa a fost recunoscută cu multe premii onorabile, precum Premiul Național al Revistei “22”, Premiul “Felix Posen” al Universității Ebraice din Ierusalim, Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetările științifice privitoare la istoria orașului Iași, decernat de Primăria Municipiului Iași, Premiul “Corneliu Coposu”, Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundației Culturale “Magazin Istoric”, Premiile Academiei Române – Premiul Mihail Kogălniceanu, pentru lucrarea Convertire și integrare în societatea românească etc.
De asemenea Mihai Răzvan Ungureanu a fost decorat cu ordinele: Mare Ofițer al Ordinului Național „Pentru Merit”, Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca, Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofițer, România!
Mai este ceva de spus? Cu siguranță sunt multe, dar cred că ceea ce am înșirat aici, cu parcimonie, este suficient pentru a crea portretul unui om, unui model, de care țara are obligatoriu, nevoie!
Nu știu care sunt motivele pentru care MRU stă azi retras, departe de politică și de decidenți, dar, sper, ca într-o bună să revină la suprafață și să-și reocupe locul, pe care îl merită din plin, undeva, cât mai sus în treptele puterii. Doar cu oameni ca Mihai Răzvan Ungureanu, România mai poate avea o șansă de a reveni pe calea cea bună, pentru ea, dar și pentru noi, românii de rând.
Un articol de George Hodorogea
