Irina Petrescu s-a născut la Bucureşti, la 19 iunie 1941, dar deţinea proprietăţi însemnate în Argeş, de unde erau bunicii săi, care aveau în satul Rădeşti o casă musceleană cu etaj şi cu cerdac.
Bunicul său a fost învăţător şi director de şcoală. Dar, mai presus de toate, şi-a iubit părinţii pe care, însă, i-a pierdut prea devreme. Ambii au murit în urma unui accident de circulaţie, petrecut atunci când se întorceau de la Rădeşti spre Bucureşti. Nenorocirea s-a petrecut în anul 1967, când Irina Petrescu se afla în turneu, în străinătate.
Talentată, elegantă şi misterioasă, Irina Petrescu a marcat cinematografia românească şi a atras atenţia regizorilor din străinătate. „Nu este o legendă. Irina Petrescu a fost la Hollywood şi i s-a propus să rămână acolo. Din motive personale a preferat însă să se întoarcă în ţară. Era născută să facă film şi a fost ‘modelată’ de cei mai importanţi regizori români: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Ion Popescu Gopo sau Gheorghe Vitanidis”, arăta criticul de film Irina Margareta Nistor într-un interviu, la o zi după decesul actriţei la 19 martie 2013.
Irina Petrescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (1963). A debutat la Bulandra cu piesa „Noaptea e un sfetnic bun” (1964) de Alexandru Mirodan, în regia lui Radu Penciulescu, unde a jucat alături Octavian Cotescu, Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc. A desfăşurat o prestigioasă activitate artistică în cadrul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti.
Activitatea teatrală a fost dublată de o bogată filmografie: „Valurile Dunării” (1959), „Nu vreau să mă însor” (1960), „Poveste sentimentală” (1961), „Paşi spre lună” (1963), „Străinul” (1964), „De-aş fi … Harap-Alb”, „Duminică la ora şase” (1965), „Dimineţile unui băiat cuminte” (1966), „Şeful sectorului suflete” (1967), „Răutăciosul adolescent” (1969), „Facerea lumii” (1971) A mai jucat în:„Şapte zile” (1973), „Stejar-extremă urgenţă” (1974), „Dincolo de pod”, „Prin cenuşa imperiului”, „Concert din muzică de Bach” (1975), „Trei zile şi trei nopţi” (1976), „Acţiunea autobuzul” (1977), „Castelul din Carpaţi” (1981), „Imposibila iubire”, „Singur de cart” (1983), „Încrederea”, „Al patrulea gard de lângă debarcader”, „O lumină la etajul zece” (1984), „Cântec în zori” (1988), „Cei care plătesc cu viaţa” (1991), „Hotel de lux” (1992), „Domnişoara Cristina” (1996).
A făcut parte din distribuţia filmului documentar „Despre Iulian Mihu aşa cum a fost; Despre Noi, aşa cum suntem”, în regia lui Laurenţiu Damian (2009).
În februarie 2011, a avut loc premiera în România a coproducţiei româno-israeliene „Misiunea Directorului de Resurse Umane”, regia Eran Riklis, film în care Irina Petrescu face un rol memorabil.
S-a remarcat în numeroase roluri în piese dintre care enumerăm doar câteva: „Leonce şi Lena” de Georg Buchner (1970), „Anunţul la mica publicitate” de N. Gingsburg, „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare (1973), „Elisabeta l” de Paul Foster (1974), „Ferma” de David Storey (1975), „Dimineaţa pierdută” de Gabriela Adameşteanu (1986), „Uriaşii munţilor” de Luigi Pirandello (1987), „Mizantropul” de Moliere (1989), „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov (2001), „Sfârşit de partidă” de Samuel Beckett (2009).I-au fost acordate o serie de premii printre care: Mamaia 1964 („Străinul”); Mamaia 1966 („Duminică la ora şase”); Moscova 1969 („Răutăciosul adolescent”). Deşi rolul din „Răutăciosul adolescent” al lui Gheorghe Vitanidis, i-a adus premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Moscova, Irina Petrescu spunea că rolul din filmul de debut al lui Lucian Pintilie, „Duminica la ora 6″, a fost cel mai potrivit. În „Duminica la ora 6″, Irina Petrescu face o frumoasă pereche cu Dan Nuţu.
Au urmat Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România 1971 („Facerea lumii”); ACIN 1984 („O lumină la etajul zece”); Premiul Uniunii Cineaştilor din România 1992 („Hotel de lux”). La 7 aprilie 2003 a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 2007, a primit, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) desfăşurat la Cluj-Napoca, premiul pentru întreaga carieră cinematografică. În noiembrie 2008, Irina Petrescu s-a numărat printre personalităţile premiate la cea de-a XIV-a ediţie a premiilor Flacăra, la secţiunea teatru şi film, pentru o „actriţă fină, fragilă, energică şi sensibilă”.
Actriţa a fost declarată în iunie 2009, „prietena UNATC” (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti). În anul 2000, actriţa Irina Petrescu a fost decorată cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României. A primit Premiul pentru Eleganţă (august 2008) la Gala Premiilor VIP, premiul „Aristizza Romanescu” (decembrie 2011) în domeniu artelor spectacolului, acordat de Academia Română, pentru „creaţia teatrală şi cinematografică”. În martie 2012 a primit premiul de excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Bucureşti (B-EST IFF).
Deşi avea un mare succes în carieră, viaţa Irinei Petrescu a fost marcată de suferinţă. Probabil, pierderea ambilor părinţi a fost cel mai dureros episod din destinul actriţei, mai ales că necazul s-a petrecut pe vremea când era în plină glorie.
După o căsnicie eşuată în tinereţe, a fost căsătorită pentru puţin timp cu actorul Virgil Ogăşanu, actriţa nu s-a mai căsătorit. Irina Petrescu s-a bucurat şi de câteva iubiri celebre.
În 1980 a fost diagnosticată cu cancer mamar şi s-a operat.A murit la 19 martie 2013 la Spitalul Elias. A fost înmormântată în Cimitirul „Reînvierea” din Colentina.
(Surse: Mediafax si Agerpres)
Corina Enache
