Sustainability is here to stay, or we may not be
Niall FitzGerald
„Trăim într-o perioadă caracterizată de incertitudini majore și din punct de vedere economic și financiar. Evoluțiile ultimilor ani au arătat că economia trebuie să fie pregătită pentru a face față șocurilor determinate de evenimente extreme ca și conținut și formă de manifestare. Răspunsul pe care economiile trebuie să-l adopte este necesitatea unei dezvoltări sustenabile. Fără îndoială, sustenabilitatea este cheia dezvoltării viitoare, iar această evoluție firească a fost afectată, din păcate, în ultima perioadă de două șocuri majore – pandemia de coronavirus și conflictul din Ucraina.
Dacă privim sintetic și retrospectiv, pandemia a avut o serie de consecințe și a determinat schimbări profunde în economie și societate. În mod evident, aceasta a determinat schimbări (probabil de durată) în comportamentul consumatorilor, iar studiile efectuate au evidențiat mai multe tendințe. Spre exemplu, studiile Comisiei Europene (ec.europa.eu) au concluzionat următoarele tendințe:
– De a susține afacerile locale și de a efectua cumpărături la magazinele din proximitate
– De a lua decizii ”verzi”, în sensul disponibilității de a plăti mai mult pentru produse mai durabile
– Îngrijorarea privind plata facturilor
– 42% au amânat achizițiile majore pe fondul incertitudinii, iar 80% nu au făcut planuri de vacanță
– 56% au ținut cont de problemele de mediu în deciziile lor de cumpărare, iar 67% au cumpărat produse nedăunătoare mediului, chiar dacă au fost mai scumpe
– De a efectua cumpărături online (71% au cumpărat online în 2020)
În opinia mea este totuși posibil ca, sub impactul celorlalți factori care au apărut în ultima perioadă, dintre care criza pe piața energetică este foarte importantă, o parte dintre aceste tendințe să se atenueze în viitor.
În altă ordine de idei, pandemia a generat, de asemenea, schimbări și la nivelul ofertei de bunuri și servicii, iar restricțiile au determinat întârzieri și rupturi în lanțurile de distribuție. În același timp, s-au înregistrat creșteri ale costurilor de producție din cauza cheltuielilor suplimentare datorate măsurilor de prevenție, dar și din cauza creșterii prețurilor din energie. Se poate concluziona că pandemia a avut un impact semnificativ asupra indicatorilor macroeconomici, dar a evidențiat în același timp că unele sectoare au fost mai reziliente decât altele (spre exemplu, IT, sectorul bancar).
S-a observat și o accelerare a digitalizării în diferite domenii și o aducere în prim plan a unei cereri crescute pentru platforme digitale, software, hardware și servicii. În acest context, amintim de Agenda digitală la nivelul UE și de obiectivele enunțate, concentrate pe patru direcții principale – abilități, afaceri, infrastructură, servicii publice. Aceste preocupări la nivelul UE sunt evidente, având în vedere bugetul propus pentru Programul Digital European în perioada 2021-2027, care se ridică la 7,5 mld EUR.
Așa cum mai am afirmat și cu alte ocazii, este un moment prielnic ca printre alte obiective strategice ale României să dezvoltăm și investițiile în programe de cercetare strategică în domeniile: AI, securitate cibernetică, calcul cuantic, comunicații 5G.
Al doilea șoc major al ultimei perioade de timp este conflictul din Ucraina cu implicații majore asupra vieții oamenilor, dar și geopolitice și economice.
Aș aprecia faptul că dacă urmărim la acest moment impactul conflictului din Ucraina asupra sectorului bancar, este necesar de menționat că sectorul bancar românesc nu este expus direct riscurilor asociate acestui conflict, sectorul bancar este capitalizat adecvat și are lichiditate suficientă, iar băncile au resurse pentru a acoperi cererea de lichiditate. Evenimentele viitoare rămân în continuare greu de anticipat și cu posibilități de evoluție multiple, de aceea orice analiză păstrează un grad ridicat de incertitudine.
Expunerile instituțiilor de credit din România sunt reduse în ceea ce privește contrapartidele având țara de reședință Rusia sau Ucraina (nu există credite și avansuri în sold acordate, iar depozitele atrase se ridică la o valoare modică, de 17,9 milioane lei pentru Rusia și de 40,7 milioane lei pentru Ucraina, în decembrie 2021).
Au fost identificate circa 300 întreprinderi cu capital din Rusia, dar rolul acestor firme în ansamblul companiilor nefinanciare este scăzut: generează 0,1% din valoarea adăugată brută, produc 0,66% din cifra de afaceri, dețin 0,2% din activele totale ale companiilor nefinanciare și angajează 0,08% din numărul total de salariați. Expunerile instituțiilor de credit din România față de companiile autohtone cu capital rusesc sunt foarte reduse (71 milioane lei, reprezentând 0,05 % din totalul expunerilor față de sectorul companiilor nefinanciare, în decembrie 2021). Datoria privată pe termen lung către creditori din Rusia a companiilor nefinanciare se situa, la finalul anului 2020, la 145 milioane euro (0,6 % din totalul datoriei private pe termen lung).
În privința impactului asupra sectorului energetic în România, situația este mai puțin complicată decât în cazul altor țări europene, dat fiind că în perioada ianuarie-noiembrie 2021, 70% din gazul consumat în România a fost din producția locală.
De asemenea, un aspect important se referă la consumul de energie din resurse regenerabile, în contextul actual, dominat de conflictul din Ucraina care a determinat creșterea prețurilor energiei pe piețele internaționale pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere tranziția către o economie cu un grad redus de poluare (Europa ”Fit for 55” declară obiectivul UE de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030). Este de menționat că în România, consumul de energie din resurse regenerabile se situa peste media europeană încă din 2004. Din 2008, România a diversificat sursele de energie regenerabilă (surse eoliene, solare, alte surse), iar în 2020 ponderea consumului de energie din surse regenerabile în România a fost de 24,5% din totalul consumului, superior mediei europene de 22,1%.
Referitor la măsurile care ar putea fi luate pentru diminuarea șocurilor, pot fi menționate trei direcții principale, și anume – prioritizarea siguranței alimentare, creșterea siguranței energetice și creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene.
În loc de concluzii, pot afirma că trăim într–o perioadă plină de incertitudine în care există multiple volatilități ce introduc potențiali factori de turbulență asupra funcționării economiei și stabilității macro-financiare, dar acest mediu poate fi propice apariției soluțiilor inovatoare pentru o dezvoltare sustenabilă a societății.
Și de această dată, societatea este chemată să apere valorile existenței umane și trebuie să facem acest lucru fără ezitare, fiindcă adevărata valoare umană este valoarea pe care o dăm vieţii altora”.
