Pandemia de coronavirus a schimbat fundamental reperele lumii în care trăim. Omenirea a intrat într-o nouă dimensiune pe care n-a experimentat-o. Consider că soluţia pentru crizele globale actuale se află în promovarea principiilor dezvoltării durabile, expuse în Agenda 2030. Ca urmare, se impune transformarea crizelor într-o oportunitate pentru o reconstrucţie economico-socială solidă şi durabilă.
Cu siguranţă, efectele nu se vor opri la cele expuse în acest articol. Va mai trece o perioadă de timp până când vom analiza, mai în amănunt, schimbările provocate de pandemie şi eşecul antreprenorial multiplu, generat de aceste schimbări. Pornim de la ideea că orice economie naţională este un sistem integrat de subsisteme aflate în interdependenţă, care-i determină complexitatea. Orice analiză macro sau micro dezvăluie aceste subsisteme şi modul în care se influenţează reciproc.
Incertitudinea, dinamismul, schimbările, efectele în cascadă etc. necesită aprofundarea investigaţiilor prin folosirea de modele deterministe, de tip cauză-efect. Pentru elaborarea de politici publice, economice, sociale, ecologice etc., experţii guvernamentali sunt nevoiţi să identifice cauzele generatoare de efecte, care se propagă în lanţ. Munca este şi mai dificilă dacă privim global lucrurile, la nivel regional sau planetar.
Astfel, diversele crize care au pus stăpânire pe economia mondială induc numeroase efecte negative, pe care guvernele naţionale sau organismele comunitare încearcă să le atenueze prin diverse pachete de măsuri. Deoarece întâlnim ecosistemul antreprenorial atât în sectorul privat, cât şi în cel public, efectele negative generate de crize se propagă în final pe drumul derulării afacerilor de la start-up până la faliment. Coloana vertebrală a oricărei economii o constituie IMM-urile.
Uniunea Europeană se confruntă, printre altele, cu o gravă criză energetică începând cu această iarnă. Asta, din două principale cauze:
- perspectiva unui deficit de gaze naturale;
- creşterea explozivă a preţurilor la energie. „Sărăcia energetică” se află într-o creştere fără precedent, afectând disproporţionat statele membre UE. Astfel, stocurile de gaze în comunitatea europeană sunt cu 21% sub nivelul normal al acestei perioade. În acest context, Comisia Europeană încearcă să răspundă la câteva întrebări, care sunt valabile şi pentru Guvernul României:
- Este posibilă o îndepărtare a manipulării deliberate a pieţei din partea producătorilor/distribuitorilor de energie?
- Se poate acţiona pe termen scurt şi mediu pentru evitarea deficitului de gaze în UE (90% vin din import)?
- Ce măsuri se pot adopta în regim de urgenţă, pentru sprijinirea consumatorilor casnici (încălzire şi electricitate)?
În acest sens, se va prezenta în martie 2022 un plan strategic privind energia, elaborat de Comisia Europeană. Se mizează pe: |
- accelerarea producţiei de energie bazată pe resurse regenerabile;
- folosirea de gaze cu emisii reduse de carbon;
- mecanisme alternative de plafonare a preţurilor. Astfel, Comisia Europeană îşi propune să inventarieze instrumentele de care dispune, pentru a găsi soluţii la criza preţurilor la energie. Acest demers este determinat de:
- un mediu internaţional dominat de incertitudini;
- aprovizionarea sincopată cu gaze naturale;
- inflaţia cauzată de preţul energiei. O radiografie prezentă a economiilor, inclusiv a României, ne arată că:
- preţurile energiei electrice şi gazelor vor rămâne volatile până în 2023;
- consumatorii vulnerabili vor fi afectaţi;
- companiile mari consumatoare de energie (oţel, aluminiu, îngrăşăminte etc.) vor trebui să facă faţă la costuri mari;
- industria alimentară va determina o creştere a preţurilor la bunurile alimentare.
Referindu-se la energia verde, Comisia Europeană afirmă că orice panou solar şi orice capacitate de energie eoliană reduc dependenţa de importul de gaze. În acest sens, va fi încurajată producţia de energie din surse regenerabile. De pildă, până în 2030 va trebui atins obiectivul de a produce 35 de miliarde de m³ de biogaze. Un aspect negativ relevat de analiza întreprinsă de Comisia Europeană se referă la proiectele de investiţii în energia regenerabilă. Acest proces de implementare a unor asemenea proiecte este încetinit de: procedurile de autorizare, consultările publice, studiile de impact etc. Ca urmare, este necesară o simplificare a procedurilor privind investiţiile în energie regenerabilă. Pactul Climatic European prevede atingerea neutralităţii climatice până în 2050. În cadrul acestuia, există un program specific, numit „valul renovării” care se referă la măsuri de izolare energetică a clădirilor.
Penuria de gaze din Europa determină şi o preocupare pentru depozitarea acestora. În acest sens, se au în vedere câteva măsuri care vizează: aprovizionarea cu gaz natural, stabilirea unui prag minim de stocare, realizarea unei coordonări regionale, diversificarea surselor de aprovizionare (creşterea importului de gaz lichefiat, inclusiv din Japonia sau Coreea de Sud), cercetarea poziţiei dominante a grupului rus Gazprom, avantajele/dezavantajele plafonării preţurilor. Unele guverne din UE au luat deja măsuri pe termen scurt şi nivel intern plafonând preţurile, impunând scutiri de taxe sau intervenind pe pieţe.
Mai mult, în faţa europarlamentarilor stau preocupări legate de inflaţie şi creşterea preţurilor de aprovizionare cu energie, rezultate din apariţia unor îndoieli legate de modul în care s-a proiectat piaţa energetică în UE. De pildă, unii europarlamentari de stânga au acuzat „lăcomia corporatistă” de inflamarea preţurilor pe această piaţă. În fapt, giganţii energetici au înregistrat o expansiune uriaşă a profiturilor pe fondul creşterii costurilor energiei, pentru toţi consumatorii europeni. Energia scumpă produce scumpiri şi în alte subsisteme ale economiei, inclusiv în sectorul public şi cel al ONG-urilor (al treilea sector), deoarece orice economie naţională este un sistem integrat de subsisteme. Comisia Europeană a estimat că una din patru gospodării ale comunităţii (peste 50 de milioane de persoane) îşi încălzeşte locuinţa într-un mod neadecvat. Pe fondul acestor fenomene afectate şi de incertitudini, de pildă războiul ruso-ucrainean, cotaţiile barilului de petrol au depăşit 120 de dolari. În privinţa cererii de această resursă, analiştii consideră că va spori deficitul global de gaze, ceea ce va spori preţurile la energia produsă în centrale pe bază de petrol şi gaze. Mai mult, vor fi revitalizate centralele care funcţionează pe bază de cărbune. Creşterea preţurilor la energie ameninţă redresarea economiilor în urma crizei pandemice.
După teama de pandemie şi escaladarea războiului în Ucraina, îngrijorarea contemporanilor este cauzată şi de inflaţie. Dacă în ianuarie 2022 UE avea o inflaţie de 5,1%, în România ea se situa la nivelul de 8,2%. Ca perspectivă, BNR prognozează o inflaţie de 11,2% în trimestrul al doilea din 2022 şi 10,2% în al treilea. Problema inflaţiei ţine de oferta agregată. Prin politica sa monetară, banca centrală nu poate crea gaze, petrol sau o viteză mai mare a vânturilor. Analizele efectuate de BNR arată că 80% din inflaţie vine din piaţa de energie şi 20% din restul. O eventuală luptă cu preţurile la energie folosind nivelul dobânzilor ar crea recesiune şi, ca atare, ar spori şomajul. Plafonările nu se aplică companiilor. Prin urmare, când acestea produc bunuri şi servicii pentru populaţie, au în costuri acele preţuri mari la energie. Ca urmare, vor creşte preţurile la toate bunurile şi serviciile. Aceasta, pe partea de ofertă. Pe partea de cerere, atât Fed (banca centrală a SUA), cât şi Banca Centrală Europeană au tipărit în cei doi ani de pandemie bani în neştire. Aceşti bani caută mărfuri pe care să le cumpere. S-a produs un dezechilibru între masa monetară şi volumul de bunuri şi servicii supuse vânzării. A rezultat inflaţie – în SUA, aproape 7%, în Germania la fel, iar în UE peste 5%. În orice caz, inflaţia va rămâne mult peste ce a fost înainte de pandemie. Băncile centrale vor trebui să găsească soluţii pentru a ţinti această inflaţie.
Experţii Comisiei Europene menţionează că preţul gazelor este ciclic şi stabilit de pieţele globale. Dacă tendinţa de creştere se menţine, multe familii se vor confrunta cu sărăcia, iar multe întreprinderi riscă să se închidă. În acelaşi timp, costurile producerii energiei solare şi eoliene au scăzut. Acest trend este benefic pentru economiile naţionale şi rezilienţa acestora la şocurile preţurilor la energie. Europa este prea dependentă de importurile de gaz. Acest lucru menţine o vulnerabilitate a UE. Pentru a răspunde şi unei cereri în creştere, este necesară o diversificare a furnizorilor. În acest context, se pune problema costurilor adiţionale pentru gazul lichefiat, adus de la mari distanţe. Contracararea efectelor pe termen scurt impune adoptarea pachetelor de măsuri pentru acordarea de ajutoare familiilor şi IMM-urilor, în conformitate cu normele actuale ale UE. Se acţionează prin intermediul ajutoarelor de stat, spijinirea populaţiei prin compensări şi reducerea taxelor şi impozitelor pe energie.
Pe termen lung, UE va acţiona strategic pe şase direcţii:
- consolidarea supravegherii pieţelor (de gaze şi carbon);
- evaluarea funcţionării pieţei de energie electrică;
- abordarea volatilităţii preţurilor;
- stabilirea de noi contracte cu furnizori de gaze;
- analiza stării stocurilor de gaze;
- dezvoltarea de investiţii în energii regenerabile.
Mediul antreprenorial românesc (din partea IMM-urilor) a avansat guvernului câteva soluţii pentru depăşirea situaţiei generate de creşterea preţurilor la energie: analizarea şi corectarea facturilor de energie; elaborarea de programe privind producerea de energie pentru consum propriu (finanţate din PNRR şi Fondul de Modernizare); alocarea către beneficiari a finanţărilor prevăzute de programul Electric Up (Marinescu, 2022). În contextul actual al crizei energetice sunt necesare măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale crize alimentare. De asemenea, reprezentanţii IMMurilor solicită ca trimestrial să se adopte un pachet de măsuri care vizează debirocratizarea şi digitalizarea activităţii instituţiilor publice.
Devine tot mai evident faptul că în raport cu criza energetică deciziile de azi configurează poziţionarea României şi UE pe harta competitivităţii globale pentru viitoarele decenii.
Dincolo de impactul său inflaţionist, criza energetică actuală pare a fi mult mai negativă pentru economie decât criza pandemică. La nivel european, modul de rezolvare a crizei preţurilor la energie va prefigura şi viitorul economic al UE. Este necesară o revizuire a instrumentelor şi mecanismelor prin care realizăm tranziţia spre o economie verde (curată). Deciziile de azi configurează poziţia UE în ierarhia competitorilor globali de mâine.
CORNELIU CÎRSTEA
mai 2022
