Aleile Râmnicului miros a primăvară. Și asta se întâmplă, de mulți ani, la fel. E semn că sub Dealul Capelei viața a învățat să curgă în armonie cu natura care se
strecoară atât de idilic în oraș peste dorința de frumos și de echilibru, a celor care știu să dea viață acestor mirifice meleaguri, de-a stânga, dar, mai ales, de-a dreapta
Oltului legendar. Poate că dacă nu ne-ar străjui Cozia cu grija ei copleșită de istorie și gospodarii noștri n-ar privi spre toate punctele cardinale, municipiul
nostru n-ar străluci pe harta țării. Râmnicul a învățat să rostească în grai modern și în straiele vremurilor apuse, Imnul Deșteptării.
Noi, toți, dăm strălucire urbei și ne dorim să trăim într-o citadelă europeană. Știm, totodată, că o echipă de oameni gospodari veghează la înflorirea cetății, fie
că e iarnă, fie că e vară, pentru că, ridicată la răscrucea emblematicelor stațiuni, acestă așezare seculară trebuie să fie la înălțimea exigențelor lumii moderne.
Și asta se întâmplă în fiecare zi, în care mâna discretă, dar omniprezentă a primului gospodar, nu se dezice de promisiunile făcute, dar, mai ales, duce la bună împlinire
pariul cu demnitatea locuitorilor orașului nostru.
Miroase a primăvară și adie vânt cald, când Oltul îmbrățișează valurile Olăneștiului frumos curgător.
Marius Mărăcinescu, pentru Curierul de Râmnic
