Am fost binecuvântați, noi vâlcenii, să primim în veșnică păstrare comoara spirituală dăruită de Anton Pann. Târgul Vâlcii și-a înnobilat tradiția culturală cu nestematele sale, iar slujitorii artei, în tot spectrul acesteia, n-au contenit să picure stropi de lumină din rodul creațiilor lor spre continuarea și integrarea destinului cultural vâlcean. Sigur că se poate face mai mult în acest sens.
Actul de creație, însă, se naște din sine și nu poate fi inventat.
El se substituie, divin, unei revelații. Semănând semințele frumos- roditoare în locuri plăcute lui Dumnezeu, încolțesc, înfloresc și rodesc în mâinile artiștilor plastici, în glasurile cuminți și cu har ale muzicienilor ori în scânteieri de slove bine tălmăcite. Și în alte multe locuri și moduri surprinzătoare pe care le descoperim, uimiți, prin originalitate și amploare unică, izvorul din care se ridică fiind unul mirific, iar în curgerea lui tainică are nevoie de armonia începuturilor. Aceasta armonie, în sensul de echilibru, este apanajul societății în care trăim, în ansamblul său, și dacă entitățile administrative își dau mâna în sprijinul libertății de exprimare artistică necondiționată, nu fac decât să întregească demersurile și inițiativele toate, fie, ele, individuale sau de grup, în actul de cultură.
Cum nu sunt deloc puțini cei care pot duce la bună împlinire această onorantă misiune, nu ne rămâne decât să așteptăm și să sperăm că menirea culturală a Râmnicului nu se va dezice niciodată de șansa înscrierii în corola de minuni a tradițiilor culturale romînești. Rămânem, așadar, datori, generație după generație, celui pe care Domnul Eminescu l-a numiat, genial, Cel isteț ca un proverb, pentru că ne-a ales spre păstrarea celor de prin lume adunate.
Marius Mărăcinescu
