Eugen Neață ne-a obișnuit cu surprizele pe noi, cei din media locală. De data aceasta, ne-a invitat la o lansare de carte. A scris-o chiar deputatul vâlcean și i-a invitat pe ziariști să o lanseze. A fost, ca să zic așa, o lansare cu circuit închis, doar pentru colaboratorii săi din presa locală, într-un spațiu închis, la Trattoria, celebrul restaurant de pe Bulevardul Dem Rădulescu. Sațiu închis, pentru că ziariștii fumează, deși unii s-au lăsat, Liviu Popescu, de pildă, ca să ilustreze un proverb spus de fumători, care nu poate fi reprodus în ziar. Ceva cu f word, mă rog.
Este o carte despre suferința sa, pe un pat de spital vâlcean, despre bucurie, dar și despre nemulțumirea sa de pacient operat, cu succes, la Vâlcea. Locul unde se spune că sunt pedepsiți și ajung doctorii tineri, care nu sunt dedicați meseriei lor.
E o carte. Si nu aș vrea să mă apuc să-i fac recenzia, pentru că sunt filolog și nu știu ce ar putea ieși din asta. E remarcabil efortul și ambiția de a o scrie. Sunt excelente ilustrațiile, făcute de fiica autorului, cu AI, parcă. Este minunat că Eugen Neață s-a gândit să o scrie, că s-a ambiționat să o publice. Sigur, data viitoare, recomand să fie asistat de un editor profesionist, care să dea valoare muncii sale, deloc de neglijat.
Dar, dar, cel mai important moment nu a fost lansarea cărții, nici sesiunea de autografe ale unui politician vâlcean pesedist. Pentru că, din păcate, a fi pesedist a reușit să fie azi sinonim cu a fi arogant, distant, autoritar și mai multe, pe care eu le voi oculta aici, ca și ei, în comunicarea cu poporul. Adică, pe scurt, a fi pesedist este un exemplu prost pentru națiune. Chiar dăunător.
Ei, bine, seara ziariștilor cu Eugen Neață nu a fost deloc pesedistă. Poate că nici domnul deputat nu mai este un pesedist a la lettre, ci un om care vrea să fie altceva decât partidul din care face parte. Remarc, în trecere, perfecțiunea aranjării mesei mari la care am stat, unde paharele sticleau de curășenie și totul era aranjat cu bun gust și rafinament. Eu îl știu pe domnul deputat, e un artist al pedanteriei bine strunite și cred că a vegheat la aranjarea mesei și a meniului. Nu este om mai ordonat în județ, poate Mircia Gutău, dar la o scară mult mai mare.
Ei, bine, am trăit ceva ce nu vom mai trăi curând, noi, invitații. Poate de Crăciun, când, Eugen Nerață a promis că ne va mai invita. Nu a fost vorba de masă, ci de modul impecabil în care am relaționat. Nu numai cu amfitrionul nostru, ci între noi. Noi, în presa locală, nu mai suntem de multă vreme prieteni. Politicienii au știut cum să ne spargă unitatea, să ne dezbine și să ne dea iluzia că fiecare trebuie să avem ziarul sau podcastul nostru. Că fiecare trebuie să primească o fărâmitură din publicitate. Că fiecare este un editor sau un mare făcător de publicații. Practic, au distrus presa locală, forța și demnitatea ei. Au îngenunchiat-o.
Ei, iarăși bine, seara cu deputatul Neață și colaboratorii lui a arătat o uniune sui generis a ziariștilor vâlceni. Care, puși laolaltă, pot face minuni, pot găsi resursele de a se suporta unii pe alții, pot gândi împreună și pot munci, cu spor, cu profit, din meseria de ziarist. Dacă am avea, la Vâlcea, oameni politici deschiși, capabili să îndure și să înțeleagă umorul, ironia, și bucuria ziariștilor vâlceni de a scrie, cred, sunt sigur, Vâlcii i-ar merge mai bine. Ar exista un feed-back al politicienilor, ar fi semnale puternice, de care ei ar trebui să țină seama. Ar exista cititori, capabili să sprijine media, cumpărând ziare. Ar exista comunicare. Și valoare. Ar exista politicieni de valoare.
Eu cred că Eugen Neață a reușit să aducă la aceeași masă o redacție de cotidian local. Dar nu unul oarecare, ci unul exemplar. Național, A arătat că se poate dialoga pe teme fierbinți cu ziariștii.
A propus celorlați politicieni vâlceni un model. Nimeni nu mai face astăzi la Vâlcea conferințe de presă, cu mici excepții, CJ, Mircia Gutău. Dar cu două flori, nu face primăvară în județ.
A comunica, ne-a spus domnul Neață, este obligatoriu. Iar exemplul său de colaborare cu presa este chiar exemplar.
De urmat.
Silviu Popescu
