Ba, este!, mi-au scris mulți prieteni. Ba, este!, au insistat ei, cu hotărâre, aruncând în aer, a priori, titlul editorialului meu de azi. Lor, astăzi, le dau dreptate, așa este, ESTE! Deși…
De douăzeci de ani, cineva scrie pe toți pereții României cuvintele Basarabia e România! Prin curbe, pe stânci, pe șosele, cuvintele astea ne agresează și ne uimesc. Încă se mai văd. Ele fac parte din naivitatea românilor, de după 1989, care au visat și au crezut că va fi posibilă o reunire a fraților români. Știu că s-a sperat enorm, că s-a plâns, că s-a strigat această unire, că unii unioniști au murit, asasinați, pentru acest ideal. Nimeni nu a putut explica, pe înțeles, cum și de ce, în afara idealului lor unionist, cântat magistral, cum au murit Ion și Doina Aldea-Teodorovici, cei mai iubiți moldoveni, în epocă. S-a întâmplat în România, intr-o mașină care s-a lovit de un copac, dar care avea partea din față intactă, iar spatele, inexplicabil, praf.
După dispariția lor, idealul unionist a luat o pauză, până azi, când Republica Moldova, stat suveran, votează pentru România.
Basarabia era numele unei mici părți a sudului republicii moldovenești de azi. Inițial, numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, a Basarabilor. Trec peste timp, în secolul al XIV lea, trec și peste cedarea Basarabiei către voievodatul Moldovei, prin cucerirea ei de către turci, care o cedează, apoi, rușilor, în 1812. Rușii apar după 1812. Este fascinantă istoria Moldovei, numită, cândva, Basarabia. De la mica parte din sud, denumită și Bugeac de turci, Basarabia devine numele Țării moldovenilor, de peste Prut. Rușii sunt aceia care i-au extins denumirea peste toată Moldova. Tot ei sun aceia care au înlocuit numele limbii române, cu limba moldovenească. Au făcut-o, din rațiuni de cuceritori și pentru nevoia lor de deznaționalizare. Basarabia devenise gubernie rusească.
Iar trec peste timp, când Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu „Basarabeană”) la data de 2 decembrie 1917.
Ceea ce mă intereseză este că sentimental românesc al trăitorilor pe teritoriul basarabean/moldovenesc era unul important. I se spunea fie românism, fie moldovenism. El este o curgere continua, din Evul Mediu și până azi, la Maia Sandu, președinta statului suveran Republica Moldova. În timp ce partea cealaltă a Moldovei lui Ștefan, a rămas în România, parte a ei, cea de peste Prut este independentă. Un ciot de Țară, de la un organism amputat.
Ei, bine, țara Maiei Sandu, care nu mai este Basarabia, suntem de acord, după stăpînirea rusească de peste o sută de ani, cu mici intermezzouri romanești de stăpânire, de roman, vine astăzi și se amestecă în politica ROMÂNEASCĂ.
A Republicii România, singura țară, care îi dă Republicii Moldova resursele necesare traiului zilnic. Bani, energie. Din dragoste de ființă românească. Cum îi vede Republica Moldova pe românii din România?
Cum înțelege președinta acestui ciot de țară să fie solidară cu România? Cum îi văd moldovenii, că așa se numesc locuitorii Republicii Moladova, pe români?
Ca pe un neam strain. Cu care nu vor să se unească, deși vorbesc aceeași limbă și profită ,monstruos, de ei. Le sunt mai aproaspe ucrainenii, care revendică teritorii moldovenești ? Răspunsul este da. Mimează independența fată de Rusia, deși, între ei, vorbesc rusește. Se aliază cu Franța, ca și când francezii și nu românii sunt frații lor de sânge. Vor armată proprie, vor să intre în UE separat, de România. Vor orice, doar România nu o vor.
Ceea ce au făcut moldovenii cu pașapoarte românești, grșeala enormă a statului român. Este un act antiromânesc. Dacă sunt adevărate relatările corespondenților de presă, care ne spun că moldovenii au votat, pe bani și la ordin, în România, că s-au lăsat duși, cu autobuzele, la vot, ca vitele, este, pentru mine, un act de trădare, care se adaugă la multe altele. Antidemocratic.
O țară normală, cu sentimente frățești, o guvernare proromânească s-ar fi abșinut la astfel de acte. Nimeni și nimic nu îi dă voie președintei Moldovei să acționeze fratricid.
Înțeleg ca după sute de ani de stăpînire turcească și rusească sentimentul românesc al ființei s-a atenuat. S-a rusificat. Dar nimic, absolut nimic, nu justifică dreptul moldovenilor de a vota împotriva interesullui majorității românilor. Chiar dacă au pașapoarte românești.
Pentru că lor nu le pasă de români, nici de România.
Pentru că, din acest motiv și din altele, Basarabia nu mai este România.
Pentru că, fără România, ei sunt și vor fi doar niște români fără de Țară.
