Președintele Federației Române de Judo, la ora destăinuirilor
Ales în acest an în funcția de președinte al Federației Române de Judo, Florin Bercean își amintește și acum de primii lui pași în acest sport, pe care l-a început fără ca părinții săi să știe.
Odată cu alegerea în funcția de președinte al Federației Române de Judo, Florin Bercean poate spune că a bifat toate etapele posibile în judo. A fost sportiv, ajungând și în lotul național, a fost antrenor – a adus singura medalie olimpică de aur -, vicepreședinte ale FRJ și, acum, președinte. Dar, indiferent de poziție, începuturile în acest sport nu pot fi uitate.
„La judo am ajuns întâmplător cu un coleg de clasă. Nici nu știam ce e ăla judo. Am făcut judo câteva luni fără să știe părinții. Din economiile care le-am făcut că-mi dădea mama câte un leu, doi, mi-am cumpărat un trening. Și m-a prins, îți dai seama. Nu m-au pedepsit atunci. A venit mama să vadă ce fac. Și pe urmă am făcut o ședință așa. N-am să uit niciodată. Ședința se ținea în camera mai mare unde aveam niște flori din astea din plastic și cu alea ne mai abțiguia. Și mă gândeam acum cam câte flori d-alea ele o să iau peste fund. Și mi-a zis tata: <<fii atent, dacă tu ai făcut chestia asta fără să ne consulți, începând de astăzi vei face sportul ăsta. Cum îi zice?>>. Și i-am zis: judo. Nu prea știau ei ce e ăla judo și pe urmă nu m-a mai lăsat să mă… Când vroiam să mă retrag de la judo. Și nu m-a mai lăsat. Pentru că tatăl meu spunea: <<Mă, un lucru început trebuie să-l duci până la capăt>>. Chestie care m-a modelat. N-am putut, dacă mi-am stabilit ceva, n-am renunțat niciodată până nu mi-am îndeplinit visul” – Florin Bercean, președintele Federației Române de Judo.
Primul kimono a fost unul pe care nu-l poate uita niciodată.
„Primul kimono uzat l-am primit de la de la unitatea militară de securitate din Cluj, era din cânepă, era subțire și aici la gât avea băgat o frânghie în material. Și aia te rodea așa de tare la gât încât îți curgea sânge. Vă puteți imagina rana aia uscată, a doua zi îmi puneam iar kimonoul ăla care se freca. Ăsta a fost începutul” – Florin Bercean, președintele Federației Române de Judo.
Salteaua pe care s-a antrenat lotul olimpic pentru JO 2000
Una dintre cele mai haioase amintiri din viața lui Florin Bercean se leagă de începuturile carierei sale de antrenor la Cluj-Napoca. Atunci când a făcut împreună cu tatăl său saltelele pentru sala de antrenament.
„Tata muncea tapițer la o fabrică din Cluj. Era un extraordinar de bun meseriaș. Aveam o mașină specială cu care el mai făcea ciubucuri. Am adus saltelele de la Timișoara și pe drum ne-a plouat non-stop și când am ajuns cu ele în Cluj, curgea apă din ele. Le-am pus pe gardul școlii și după ce le-am uscat vreo două săptămâni, într-o după-masă le-a plouat din nou. Și am început iară de la început. Și, pe urmă, fiecare saltea am îmbrăcat-o în mușama. Vă dați seama, am dus salteaua aia în casă. Și tata a cusut-o și după ce a cusut-o ne-am dat seama că așa voluminoasă era că nu o mai puteam scoate pe ușă. Am construit carul în casă ca în poveste. Și, până la urmă, am scos un capăt pe geam de la etajul 1 și încet, încet ne-am străduit și am împins-o afară pe geam. Aveam copiii care erau acolo în cartier și care mă știau deja. Și unii trăgeau de jos și noi împingeam de la etaj. A fost o experiență senzațională” – Florin Bercean, președintele Federației Române de Judo.
Dar salteaua aceea nu a fost renumită doar pentru întâmplarea cu apartamentul, ci pentru că pe ea s-a pregătit lotul olimpic feminin pentru Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000!
„ Așa să vă imaginați că eu am făcut pregătire pentru Olimpiada de la Sydney. Am primit tatami original la sfârșitul anului 2000. Eu m-am pregătit pe saltele care sunt improprii. Îmi aduc aminte că am mers la Jocurile Olimpice și când am făcut vizionarea sălii, sportivele mele au călcat prima dată pe o saltea din aia de judo, adevărată. A fost complicat, dar acestea au fost începuturile” – Florin Bercean, președintele Federației Române de Judo.
Când și-a dat seama că trebuie să se facă antrenor
Florin Bercean recunoaște că judo-ul i-a schimbat viața și explică și care a fost momentul în care a decis că trebuie să să facă antrenor.
„Pe mine m-a educat judo să fiu așa cum am fost. Și să vă explic de ce. Eu, la un moment dat, în ‘81-‘82 am făcut parte dintr-un centru olimpic. Primul centru olimpic în România a fost experimental alcătuit la Târgoviște. Și am făcut și eu parte. Cei doi care erau pe categoria aia mă băteau, amândoi. Unul era campion, unul era vicecampion și eu eram locul trei. Și atunci mi-am dat seama, în comparație cu ceilalți tineri care erau acolo, că eu nu o să fiu niciodată un mare campion. O să fiu locul trei. Locul cinci. Dar nu o să fiu un mare campion. Și atunci am decis că dacă eu nu o să pot fi un campion mare, să mă apuc să citesc, să intru la Academia de Educație Fizică și să mă pregătesc ca antrenor. Și chestia asta nu mi-am putut-o scoate din cap. Și am terminat Academia. Erau 15 pe un loc. Am intrat al doilea. Am făcut specializare și încet-încet mi-am dus la îndeprinere un vis. Ceea ce eu n-am realizat ca sportiv, pot să realizez ca antrenor. Și atunci, sigur că am experimentat tot felul de chestii” – Florin Bercean, președintele Federației Române de Judo.
Unul dintre lucrurile mai puțin cunoscute despre Florin Bercean vine tot din copilărie.
”La noi în familie nu jucam cărți niciodată. Bunicul meu, în afară de moară și șah… era interzis să joc cu cărțile. Spunea că nu e o chestie serioasă. Și asta mi-a băgat în cap. N-am jucat niciodată pe bani sau… Nu, de plăcere. Am jucat șeptică, whist, 66… Cel mai bine mă descurc la șeptică. Am jucat și 66, dar nu eram expert. Și culmea e că nu mă enervam niciodată când pierdeam, că mă distram. Dacă joci să te distrezi, atunci e ok, dar să câștigi bani e mai complicat. Iar eu n-am jucat niciodată, că v-am spus. Era interzis în familie să facem treaba asta” – Florin Bercean, președintele Federației Române de Judo.
