Am participat marți, 18 noiembrie, cu mult drag la vernisajul expoziției temporare „Regina Maria. Chip și cuvânt” găzduită de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”.
Corina Bedreagă și-a adus colecția ei de vederi, cărți poștale și ediții bibliofile, pentru a o omagia, la 150 de ani de la naștere, pe Regina Maria – suverana care a întruchipat, în chip și cuvânt, frumusețea, demnitatea și forța unui neam. O personalitate care nu doar a marcat istoria României, ci a inspirat-o, a modelat-o și a înălțat-o prin tot ceea ce a creat și a trăit.
Pentru noi, vâlcenii, legătura Reginei Maria cu acest ținut a fost una vie, adâncă și de durată. Multe locuri din județ poartă încă amprenta prezenței, grijii și iubirii ei.
În Râmnicu Vâlcea, amintirea sa stă mărturie la Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial din Cimitirul Cetățuia, ridicat între 1921 și 1923. Pe obeliscul înalt, vegheat de vulturul cu aripile larg deschise, citim cuvintele mari ale epocii: „Ridicat sub domnia lui Ferdinand I, Regele tuturor românilor, şi a soţiei sale, Regina Maria, Mama noastră sufletească.” Este unul dintre acele locuri în care memoria se împletește cu recunoștința, iar comunitatea continuă să își cinstească eroii, an după an.
Nu întâmplător, Râmnicul are și strada Regina Maria, un gest simbolic de păstrare a recunoștinței.
Tot în Vâlcea, la Costești, Regina Maria a sprijinit refacerea monumentului istoric de la mănăstirea Arnota. Documentele epocii arată că, încă din perioada în care era principesă, vizitele sale aici, precum cea din 1913, au născut o legătură afectivă cu acest loc. Mai târziu, în 1935, numele ei apare între cei care au contribuit la restaurarea lăcașului, alături de Nicolae Titulescu și Basarab Brâncoveanu.
Nu departe, între stâncile Cheilor Bistriței, se păstrează Podul Reginei Maria, cu cele două cruci sculptate în piatră – monument ridicat între anii 1914 și 1920. Chiar dacă timpul a adus degradări, spiritul locului rămâne, iar memoria Reginei se simte în aceste locuri de trecere, de hotar și de lumină.
Prietenia dintre Regina Maria și I.G. Duca, una dintre marile figuri ale liberalismului românesc, se găsește iarăși legată de Vâlcea. I.G. Duca o descria ca pe „o ființă de care trebuie să te sfiiești, strălucitoare la fizic ca și la moral”, vorbind despre frumusețea, inteligența, curajul și generozitatea ei.
La rândul său, Regina îl evoca drept un spirit tânăr, entuziast, atent la artă, frumos și fantezie – un partener cultural și intelectual ideal. Astfel de mărturii dezvăluie personalitatea complexă a Reginei, capabilă să inspire loialitate și admirație la cel mai înalt nivel.
La Măldărești, în culele lui I.G. Duca, Regina Maria nota impresii emoționante despre lumina apusului pe zidurile albe, despre primirea caldă și despre descoperirea Bisericii de la Urșani – o capodoperă arhitecturală, „așezată pe un fel de proeminență înconjurată de stejari seculari”, cu o friză de sfinți remarcabilă. Sunt cuvinte care demonstrează ochiul său de artist, sensibilitatea și adânca ei legătură cu spiritualitatea locurilor.
Dar, dintre toate aceste locuri, Mănăstirea Hurezi a fost pentru Regina Maria una dintre marile iubiri ale vieții sale. A considerat-o un loc al inimii, un altar al sufletului românesc. A vizitat-o în anul 1920, apoi în 1926, și chiar în timpul războiului se gândea cu durere la luptele purtate în apropiere și la soarta acestui loc „minunat, ales al inimii mele”. În 1916 a scris că ar dori să fie înmormântată la Horezu – o dorință consemnată într-o epocă de suferință și incertitudine.
Mai târziu, în anii ’20, mărturiile ei dezvăluie aceeași legătură profundă: „Mi-am vizitat iubita biserică Sf. Apostoli şi locul în care vreau să fiu înmormântată… I-am cerut lui Ion Duca să pună o cruce de piatră pentru a marca exact locul”. Câtă sinceritate, câtă delicatețe, câtă legătură sufletească cu un ținut care a primit-o mereu ca pe o fiică adoptivă!
Chiar dacă destinul a făcut ca Regina să își doarmă somnul de veci la Curtea de Argeș, iar inima ei să rămână astăzi la Muzeul Național de Istorie, vâlcenii păstrează vie memoria dorinței sale și a iubirii sale pentru Horezu și pentru aceste meleaguri.
Legătura Reginei Maria cu Vâlcea este una de spirit. Este legătura unei suverane care a înțeles frumusețea acestui ținut, oamenii lui, lăcașurile de cult, cultura și credința lui. Astăzi, prin expoziția „Chip și Cuvânt”, îi celebrăm nu doar prezența istorică, ci și prezența profund umană – a unei femei care a iubit, a creat, a suferit și a luminat.
Vă invit să vizitați și priviți această expoziție cu aceeași emoție cu care Regina Maria a privit cândva aceste meleaguri: cu ochii larg deschiși ai inimii!
Felicitări, Corina Bedreagă!
Dr. Florin EPURE
