Mă bucur să aud că multă lume se dedică în această perioadă muncilor ușoare din grădinile proprii. Mi-ați scris citind mesajul meu anterior despre modul în care Mirela gospodărește cultura de legume de acasă și micile plantații cu flori din jurul casei noastre. Am primit comentarii, am primit sugestii și am primit aprecieri cu mult ecou în sufletul nostru de oameni muncitori. Una anume mi-a amintit de originile rurale ale pasiunii pentru muncă și ale iubirii pentru pământ și pentru roadele lui.
Sunt departe acum vremurile de după revoluție, atunci când frații între ei, părinții și copiii lor, bunicii și nepoții erau gata să se ucidă unii pe alții în disputele pentru o brazdă de pământ. Pământul a fost una dintre cele mai mari valori în schimbul cărora românii și-au oferit viața lor. În primul război mondial, celor care au mers voluntar pe front să-și apere țara, li s-a oferit și li s-a dat pământ. Cei mai mulți nu s-au mai întors de pe front, după cum știm. Au beneficiat de pământul visat urmașii lor direcți. Românilor le-a lipsit pământul pe măsura dorinței lor de a-l lucra, de a-l îngriji și de a-l înmulți și de a-l lăsa în grijă generaților noi. În vremurile mai apropiate, cei mai mulți s-au îndepărtat de acest bun și de toate semnificațiile lui. Pământul nu mai înseamnă avere și nu mai înseamnă viață la nivel individual. Marile culturi și marii antreprenori care le generează nu mai sunt micii gospodari din trecut. Și, totuși, la fel ca familia mea, sunt mii și mii care își gospodăresc cu minuțiozitate fiecare bucată de pământ avută la dispoziție, în jurul casei în care locuiesc.
Văd pe unde trec curțile din fața casei organizate ca niște mici parcuri cu vegetație specifică, iarbă bine îngrijită, alei și ronduri de flori. Au apărut obiceiuri noi în cultura celor care au în proprietate așa ceva. Udatul periodic, tunsul ierbii și al arbuștilor, plantatul florilor de sezon. Se dezvoltă meserii noi în legătură cu acest domeniu, de la arhitecți specializați în design exterior și până la meșteri în întreținerea gazonului, a piscinei și a straturilor cu flori.
Un prieten, care și-a petrecut vara trecută în Texas, mi-a povestit că, pe milioanele de hectare cu gazon tuns impecabil acționează sute de mii de texani care trăiesc de pe urma acestei activități. Sunt servicii care se dezvoltă acum și în România și care au nevoie de locuri noi în nomenclatorul nostru de meserii. Ca să nu mai spun despre solarul și despre mica noastră grădină de legume. Amândouă au nevoie nu numai de grija Mirelei, atât de dedicată lucrurilor asumate de ea, ci și de materiale aduse de pe piața românească: folie, semințe și răsaduri, ustensile și mână de lucru specializată. Spațiile din jurul casei noastre produc satisfacții mult mai importante decât munca și banii investiți în întreținerea lor.
Mulțumesc tuturor celor care mi-ați scris în legătură cu această poveste ce poate fi a fiecăruia dintre noi cu eforturi accesibile, cu siguranță, tuturor. Pământul, atât de important pe lista noastră cu valori tradiționale, românești!
deputat
Eugen Neață
