Iarina Cojocaru are 16 ani și e decisă ca în 2028 să înoate la Los Angeles
La 16 ani, Iarina Cojocaru are un program construit în jurul bazinului și un obiectiv care îi dictează aproape fiecare zi: Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028.
Tânăra înotătoare, specialistă în proba de 200 de metri mixt și participantă la Campionatele Europene de juniori, spune că este la șase secunde de baremul olimpic. A intrat în bazin la doar doi ani, este antrenată chiar de tatăl ei și recunoaște că, atunci când antrenamentele devin grele, se gândește la ținta pe care și-a fixat-o: „Sunt la șase secunde de barem, dar voi munci”.
Pentru Iarina Cojocaru, bazinul nu este doar locul în care se antrenează. Este locul în care a crescut. Tatăl său este antrenor de înot, iar ea spune că a petrecut încă din primii ani de viață mult timp pe marginea bazinului, urmărindu-i pe sportivii pe care acesta îi pregătea. „Până la vârsta de doi ani, am fost cu el pe marginea bazinului și m-am uitat la sportivii pe care i-a antrenat cum înoată și am zis într-o zi că vreau și eu să vin la bazin”, povestește Iarina.
Intrarea în apă nu a venit cu prea multă acomodare. „Nu am avut colac, am mers direct crawl când am intrat în apă”.
200 de metri mixt, proba de suflet
Astăzi, proba pe care o preferă este 200 de metri mixt. Dintre stilurile de înot, crawl-ul este favoritul ei și spune că a fost așa dintotdeauna. Dacă ar trebui să renunțe la unul dintre procedee, alegerea ar fi brasul.
Dar marele obiectiv nu este legat doar de o probă favorită. Este legat de Jocurile Olimpice. „Ca orice sportiv, visez, să ajung la Jocurile Olimpice”, spune ea.
Ținta este ediția din 2028, de la Los Angeles. Iar Iarina știe exact cât mai are de recuperat până la barem: „Sunt la șase secunde de barem, dar voi munci”, ne asigură ea.
Se duce la culcare la ora 21.30
Programul tineret de 16 ani spune multe despre viața unui sportiv de performanță. În timp ce pentru mulți adolescenți ora 21.30 înseamnă încă timp liber, pentru Iarina este deja ora de culcare. Motivul este simplu: ziua începe foarte devreme. „Mă trezesc și devreme dimineața pe la 5.45 și oboseala pe timpul zilei se cunoaște”, explică ea.
Antrenamentele solicitante fac parte din rutină, iar atunci când devine greu, tânăra înotătoare spune că își amintește de obiectivul pentru care muncește. „Mă gândesc mereu la obiectivul pe care mi l-am pus, chiar dacă antrenamentul e foarte greu”, spunea ea.
Antrenor îi este chiar tatăl ei
Tatăl Iarinei nu este doar cel care a adus-o la bazin, ci și omul care o pregătește.
Pentru unii sportivi, o astfel de relație ar putea fi complicată. Iarina vede lucrurile diferit: „Este mult mai bine, pentru că pot discuta foarte clar chestiile pe care le am de discutat cu el”, spunea ea.
Legătura dintre cei doi merge și dincolo de înot. Tatăl ei a practicat biatlonul și a învățat-o și pe ea să schieze. Iarina spune chiar că i se pare mai greu biatlonul decât înotul. „Este mult mai greu decât înotul. Obosesc brațele și picioarele foarte repede”, explică ea pe scurt.
În schimb, chiar dacă e obișnuită cu frigul de la antrenamentele pe schiuri, înotul în apă înghețată nu o tentează deloc. „Nu m-aș duce la apă înghețată niciodată”, recunoaște ea cu un zâmbet în colțul gurii.
„Cred că am psihicul foarte puternic”
Participarea la competiții importante vine inevitabil și cu presiune. Înainte de start, Iarina spune că își adună gândurile și încearcă să se concentreze pe ceea ce are de făcut. „În timpul probei nu am timp să mă gândesc, dar înainte de start mă gândesc că a venit momentul ăsta, trebuie să dau tot ce e mai bun din mine, pentru că după aia mă voi bucura”, explică ea.
