Drăgășani este un municipiu în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile componente Drăgășani (reședința), Valea Caselor, Zărneni și Zlătărei. Este localizat la limita de sud a județului, pe terasele de pe partea dreaptă a râului Olt, la 53 km de Râmnicu Vâlcea.
Șoseaua DN64 leagă Drăgășani direct de municiipiile Caracal și Sibiu și prin derivație de Slatina și Craiova. De asemenea, prin DN67B este legat de municipiile Târgu Jiu, Pitești, continuând cu A1 spre București. Calea ferată care trece prin localitate pe direcția nord-sud face legătura cu Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Brașov, Craiova, Piatra Olt, Caracal, Slatina, București, Roșiorii de Vede.
Continuitatea vieții pe teritoriul actualului municipiu este pusă în evidență de siturile arheologice din cartierul Bârsanu, unde săpăturile efectuate arată organizări umane încă din paleolitic, neolitic și epoca bronzului. La circa 60 km de Drăgășani au fost găsite urme de umanoizi de acum 2.000.000 de ani, cele mai vechi din Europa, la Bugiulești, comuna Tetoiu.
Localitatea s-a aflat pe unul din drumurile romane și anume pe drumul roman care făcea legătura între castrul roman Sucidava (Celei – județul Olt), castrul roman Rusidava în raza municipiului, castrul roman Arutela (Călimănești – județul Vâlcea) și continuă către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat de Tabula Pentingeriana (hartă romană).
Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și Drăgașani și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire.
Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg, există atestări documentare: cartierul Momotești datat 12 iulie 1527 într-un hrisov al lui Radu de la Afumați; Zlătărei (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; Gârdești la 3 iunie 1519, în cartea lui Mircea Vodă.
Principala ocupație a locuitorilor a fost și este cultivarea viței de vie și prelucrarea strugurilor. Renumele viilor și vinului de Drăgășani a fost întotdeauna la loc de cinste.
De Drăgășani ca târg putem vorbi din a doua parte a secolului al XVIII-lea.
În 1772 austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: „sat cu o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii și un târg”.
În zona Drăgășanilor, câțiva dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu, conduși de Preda Drugănescu alături de eteriști, au opus rezistență trupelor otomane. Ca omagiu al evenimentelor petrecute la Drăgășani, s-a ridicat, în anul 1884, în parcul din centrul orașului, un monument comemorativ.
Revoluția din 1848 ridică la luptă întreaga Oltenie, o parte din locuitorii Drăgășaniului, aflându-se în armata revoluționară de la Troianu (în prezent cartier al municipiului Râmnicu Vâlcea) condusă de Gheorghe Magheru, fostul căpitan de panduri al lui Tudor Vladimirescu.
Anul 1938 înseamnă înfințarea școlii de subofițeri jandarmi Drăgășani. În timpul celui de al doilea război mondial aici sunt cazați refugiații polonezi și tot aici sunt mutate școlile de ofițeri de poliție din Oradea și Focșani. Elevii școlii au mai multe misiuni de menținere a liniștii și ordinii publice în timpul războiului în special în capitala afectată de bombardamentele devastatoare anglo-americane din anul 1944. După anul 1945 școala este desființată fiind transformată în unitate militară.
Merită amintit și eroismul de care au dat dovadă elevii Școlii de subofițeri jandarmi la 30 august 1944, care au dezarmat o coloană militară motorizată germană.
Perioada comunistă aduce schimbări majore urbei: se naționalizeză o serie de clădiri, viile trec în proprietatea statului, se produce o puternică industrializare (Fabrica de jenți, Fabrica de încălțăminte de înlocuitori de piele). Centrul vechi este aproape în întregime demolat de cutremurul din anul 1977 (inclusiv Palatul Comunal – Primăria, simbolul interbelic al orașului). În locul acestora se construiesc o serie de clădiri edilitare noi, blocuri de locuințe, cele din centrul orașului la partere cu diverse magazine și unități de alimentație publică, sediul băncii. Se reconsolidează clădirea vechii școli „Nicolae Bălcescu”. Aceste noi construcții se adaugă celor construite anterior: magazinul universal din centru (după cutremur aici a fost mutată primaria localității), cinematograful, liceul (actual Colegiul Național „Gib Mihăescu”), hotelul „Rusidava”, școala „Tudor Vladimirescu”, maternitatea zonală (până în anul 1968 fost sediul raional al Partidului Comunist Român), câteva clădiri la spitalul zonal.
Anul 1995 are o semnificație aparte în viața Drăgășaniului pentru că atunci s-au împlinit 460 de ani de la atestarea prin documente oficiale a localității și a dobândit statutul de municipiu.
În anul 2000 Școala de jandarmi Alexandru Ghica este reînființată la Drăgășani (Sursa Wikipedia)