În acest loc s-a cântat pentru prima dată pe 29 iulie 1848, imnul “Deșteaptă-te, române!” .
Se spune că Anton Pann ar fi participat la această adunare, tot el fiind considerat cel care a compus muzica cântecului revoluționar “Deșteaptă-te, române!” ce a însuflețit luptătorii pentru libertate de-a lungul timpului.
“Parcul Zăvoiului, în partea de sud-vest a orașului, între albia largă a Olăneștilor și vadul zorit al Iazului Morilor, te ademenește la rându-i cu boarea răcoroasă a gârlelor și umbra deasă a zăvoiului bogat.
Tihnă și vis…Fuiorul vremii începe să toarcă firul amintirilor: “Prin ofisul din 9 august 1850, dat cu prilejul vizitării orașului, Înălțatul Domnitor Barbu Știrbei a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblare obștească”, glăsuie din tupilișul brădetului slova unui obelisc, în amintirea Înălțatului Domnitor.
Așa-și începe parcul povestea.” – Constantin Grigore, 1944
Cu înțelepciunea unui om ce a reușit să sărbătorească peste un secol de viață Cella Delavrancea ne lasă în volumul său de amintiri de călătorie un adevărat “Mozaic în timp”, iar viziunea sa din 1938 privind oportunitățile de dezvoltare a zonei noastre și-ar putea găsi locul într-un proiect de actualitate:
“Dacă piteștenii sunt mândri de parcul lor Trivale, râmnicenii au Zăvoiul, grădină mare, cu copaci de o excepțională mărime. Plute bicentenare își înalță falnice brațe, sălcii colosale la marginea lacului lasă să curgă șiroaie de verdeață. De câțiva ani, la capătul parcului s-a săpat un bazin imens care potolește dorul de băi de soare și de înot al tineretului.
Într-un oraș care posedă, prin constituția lui, atâtea podoabe, s-ar putea crea un centru intelectual de vară, bunăoară sezon de muzică și teatru, ca la Salzburg. Ar putea deveni un centru de excursii internațional, cu atâtea mânăstiri gingașe cu picturi atrăgătoare pentru occidentali. S-ar putea organiza plimbări cu plutele pe Olt, pescuit de păstrăvi în torentele din împrejurimi.”
Curierul de Râmnic
