Primele circumscripţii sanitare din județ se vor numi ocruguri – cuvânt rusesc cu înţeles asemănător.
Ca doctor al Ocrugului II (Vâlcea şi Gorj), este menţionat în scrieril vremii Francisc Albiner („Alghinerul”). Mai târziu, va fi menţionat, ca doctor de ocrug, „dohtorul Navara”.
În memoriul din 23 iulie 1839 către episcopul de atunci al Râmnicului (Nifon), semnat de mai mulţi locuitori ai oraşului, apreciind că „sănătatea nu se poate sprijini în vreme decât prin ajutorul dohtoricescu”, se constată că „din nenorocire, acest ajutor atât de trebuincios lipseşte mai de tot oraşului nostru, căci d-lui, dohtorul Navara, deşi şade aici, se află îndeletnicindu-se mai în toată vremea prin judeţ, fiind de ocrug. Iar dohtorul Vasilie, cu toate că se află petrecând în oraş, obştea nu se poate folosi de dânsul din pricina puţinei socotinţe ce are către bolnavi şi a multei îngrijiri pentru interesul său. Osebit de aceasta, este cunoscut de om supăralnic şi răzbunător, pentru orice bagateluri, pentru care şi cinstitul Comitet dohtoricesc nu i-au putut încredinţa mai mult îngrijirea sănătăţii obştii. Şi dacă acum se află în căutarea Seminarului şi a vreo cinci persoane din orăşani, pricina au fost, precum să ştie, oarecare recomandaţii în favorul său”).
Ei îl recomandă ca doctor al oraşului, pe doctorul Beneş, „cunoscut şi preaosfinţii voastre, cu daruri bune, meşteşug lăudat, grabnic săritor la oricare bolnav”. Pe lângă acordul episcopului, solicitanţii îi cer şi sprijinul financiar, întrucât „nu se pot însuma arătaţii bani numai de la noi, orăşanii”, dar începutul anului următor găseşte oraşul tot fără doctor.
La începutul deceniului al IV-lea al secolului al XIX-lea, asistăm la o adevărată competiţie privind angajarea în oraşul Râmnic a unuia dintre doi doctori – Vasile Anania, fost doctor „de ocrug” (de circumscripţie), şi Ţigler (Ziegler).
Magistratul oraşului Râmnic şi Poliţia erau de partea primului dintre cei doi, iar Episcopia şi alţi oameni din oraş, printre care stolnicul Ioan Lahovari, îl susţineau pe medicul Ţigler, care, în cele din urmă, va fi acceptat.
Contractul care se încheie cu acesta la 27 ianuarie 1840 este deosebit de interesant prin conţinutul său, deoarece cuprinde informaţii preţioase despre posibilităţile şi modalităţile de plată a medicilor: „abonarisirea” a 39 de familii, la un doctor care va fi plătit de către Magistrat cu opt mii de lei anual, prin contract încheiat pe o durată de patru ani; din suma stabilită – 2000 de lei, vor fi plătiţi de către Magistrat.
După expirarea termenului de contract, acesta va putea fi reînnoit, cu condiţia ca orăşenii să fi fost mulţumiţi de serviciile prestate de medic.
Din contract, mai reiese că pentru angajarea medicului, se cerea aprobarea Marii Dvornicii, iar hotărârea era luată nu numai de autorităţile locale, ci şi de „toţi orăşanii”, întruniţi în adunare oficială.
Plata se făcea, în principal, de către posibilii pacienţi, „abonarisiţi” la doctor, contra unei sume de bani pe care nu i-o dădeau personal, ci prin intermediul Magistratului Râmnicului.
Hotărâtor pentru angajarea medicului, era şi cuvântul episcopului de Râmnic
Lui Ziegler, îi vor urma doctorii Schlachter (1842-1847) şi Roth, „refugiat în acest oraş din cauza revoluţiei ungureşti din 1848-1849”.
Sursa: www.istorielocala.ro
Mihaela Iliescu
