Pandemie. Carantină. Panică. Măşti. Măsuri de siguranţă. Distanţare socială. Numărul de îmbolnăviri creşte. Matei Balş. Morţi, Comorbidităţi. Numărul de îmbolnăviri scade. Măsurile au fost eficiente. Vară Mamaia. Invazie de turişti. Scăpaţi din carantină sau izolare, sute de mii de turişti se năpustesc pe Litoral de parcă ar fi ultima lor vară. Unii îşi iau obiceiul de a merge din două în două weekend-uri. Altfel se usucă şi mor!!! Vară. Făgăraş. Câmpenii iau cu asalt Vârful Moldoveanu. Boxe cu manele, trollere, sacoşe Lidl. Şlapi. Toamnă. Şcoală. Numărul de îmbolnăviri creşte iar.
Iarnă, Revelion, Crăciun.
A sta nas în nas, ca să nu zic bot în bot, a devenit un soi de must be. A avea echipament de schi de mii de euro şi a-ţi urla în căşti manelele pe pârtie, a devenit un must have. Ţara arde, cu plămânii topiţi prin spitale şi aşteaptă loc la vaccinare, dar ei şi-au găsit taman acum momentul de maximă disperare ca să se frece unii de alţii, sute, mii, zeci de mii, altfel, se sufocă şi mor! Ce soi de pervers sadism îi face să meargă bară în bară, ore în şir cu maşinile şi să omoare traficul, ca să fie, moţ, pe pârtie? Dar, ei pot face orice pentru un moft ultimul răcnet!
I-au văzut pe ăia mai tineri şi mai pătimaşi după schi cum se avântă pe pârtii şi, hop şi ei! Şi ei pot fi fiţoşi! Ce-o fi mâine? Dumnezeu cu mila! Putem să crăpăm toţi! Ce contează… noi am schiat, ne-am făcut selfie pe pârtie, cu ochelarii de firmă şi costumul North Face, Salomon sau Marmot şi ochelari (H)Armani, fără de care nu iegzişti. Merge şi-un grătar! Hai să-i sufocăm pe împătimiţii zăpezii! Şi noi putem!
Şi nu o dată, că oameni suntem! Nu ne ia nimeni dreptul la zăpadă. Oricine are nevoie de porţia lui de libertate şi natură. Dar, chiar aşa? Weekend de weekend?
Autovictimizarea asta ipocrită scoate schiorul din orice meltean. Pârtiile sunt negre de lume. De fapt, sunt pestriţe, de la echipamentele de mii de euro pe care fiecare imitator le afişează, cu un soi de mândrie patriotică. Schiez, deci sunt şmecher. Liber, nu botniţat, cum zice madame Şocoacă.
Mă uit și mă cutremur. Austeritate cruntă. Sărăcie lucie. Foamete. N-avem nici după ce bea apă, noroc cu țuica fiartă! Popor scăpătat, practic în sapă de lemn după înghețarea salariilor bugetofage, sufletește cernit spre devastat după carnagiul de la spitalul Balș, chefuind însă eroic pe pârtiile din Poiana Brașov, Rânca, Transalpina și Predeal. Obicei dacic păstrat cu sfințenie 2000 de ani. De-aia, parastasele noastre sunt pline de antren, entuziasm și voie bună, culminând în cântări precum „Bea, bea, nu te lăsaa” și „Cine-a pus cârciuma-n drum”, iar comemorările se lasă, din respect pentru mort, cu câte o băută de pomină. Vorba lui cutare, la o înmormântare: „Nasol moment! Mișto colivă!” Conştiinţa civică trece prin burtă, dacă burta nu este plină. Mă rog, o fi şi asta vreo artă a supravieţuirii, a te înghesui la coadă la teleski şi telescaun, sau a petrece prin restaurante şi pub-uri, ca să nu mai amintesc şi de protestele şoşoistogeorgesimionistico – sindical – pesediste, evident, fără mască, ediţia de primăvară.
Asta e, weekend de weekend, vara la mare și iarna pe pârtii. Acolo merg toți banii țării, acolo sunt cele mai mari venituri pe cap de locuitor, acolo sunt cei mai mulți bugetari „de lux” şi clonatori de carduri sau hackeraşi cu piţipoance cu botic în dotare. Iar coloanele de SUV-uri şi maşini de lux sunt precum Coloana Infinitului.
Eh… vor să semene şi ei cu cei care iubesc cu adevărat zăpada şi schiatul. Dar nu răsar!
P.S. Eu ador natura. Dar zăpada nu este numai pe pârtii, iar natura nu e numai acolo unde se naşte un furnicar uman. Vor veni şi vremuri bune.
Kandy Reisenauer
