În 22 august, s-au împlinit 36 de ani de la trecerea în eternitate a marelui actor de teatru şi film Octavian Cotescu.
A interpretat magistral zeci şi zeci de roluri în teatru şi film şi a fost preferatul producţiilor de teatru TV şi teatru radiofonic. A avut o carieră didactică apreciată fiind profesor universitar şi rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) „I.L. Caragiale” din București, unde a modelat viitori actori de succes precum Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, sau Maria Ploae.
Octavian Coteţ, pe numele real la naştere, a venit pe lume la 14 februarie 1931, la Dorohoi, fiind fiu al maistrului ceferist Ilie Coteț și al Anastasiei Lazăr. Casa părintească se afla pe aceeași stradă cu cea a fraților Rodica și Ștefan Tapalagă, strada Gloriei.
În perioada 1942-1943, a urmat Liceul Național din Iaşi – o perioadă în care a început să joace în piese de teatru, în colectivul de teatru al organizaţiei „Apărarea patriotică” – , apoi a studiat pentru o scurtă perioadă la Liceul Militar din Iași.
În toamna anului 1946, a susținut examenul de intrare la Conservatorul de Artă Dramatică ieșean reușind cu rolul Mircea Vadu din „Cumpăna”. A fost repartizat la clasa profesoarei Gina Sandri-Bulandra.
În anul 1950, a susținut examenul de diplomă la Institutul de Teatru ”Matei Millo”. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București (Teatrul Municipal la acea vreme), prima sarcină pe scenă fiindu-i încredințată de Moni Ghelerter, un rol de figurant în „Vad nou” de Lucia Demetrius. A debutat la 12 mai 1951, în „Pădurea” de A.N. Ostrovski, alături de Lucia Sturdza Bulandra, Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Emil Botta și debutanta Ileana Predescu.
După debutul pe marele ecran, în 1961, în ”Portretul unui necunoscut”, au urmat, printre altele, în 1967, rolul din “Diminețile unui băiat cuminte”, regia Andrei Blaier, unde s-a aflat în distribuţie alături de Irina Petrescu, Ştefan Ciubotăraşu, Sebastian Papaiani, Ion Caramitru, Mariana Mihuţ sau George Constantin, “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” – în 1972, a fost perceptorul în “Păcală” – în 1974, “Toamna bobocilor” – în 1975, “Operațiunea Monstrul” – în 1976, “Iarna bobocilor” – în 1977, “Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii” – în 1978, “Eu, tu, și… Ovidiu” – în 1978, “Buletin de București” – în 1983, în rolul simpaticului Costică Popescu, “Sosesc păsările călătoare” – în 1984, “Secretul lui Bachus” – în 1984, “Căsătorie cu repetiție” – în 1985, în rolul aceluiaşi Costică Popescu.
A jucat şi în numeroase piese de teatru radiofonic, printre acestea aflându-se „Răposatul” – în anul 1974 – , după piesa omonimă a dramaturgului sârb Branislav Nuşici, publicată în 1937, în care s-a aflat alături de Toma Caragiu şi Dem Rădulescu, “Comedia banilor” de Marin Držić, regia artistică: Dan Puican, în care a jucat alături de Rodica Tapalagă, Dumitru Furdui, Tamara Buciuceanu, Emil Hossu, Horia Căciulescu, Virgil Ogăşanu, Melania Cârje, Victor Ştrengaru, Ovidiu Schumacher, “Harță Răzășul” – în 1977, după comedia-vodevil scrisă de Vasile Alecsandri între anii 1864-1865, în care s-a aflat alături de Dem Rădulescu, şi Vasilica Tastaman, sau “Povestea vorbii” de Anton Pann – în 1974.
Fie că se auzeau la radio sau erau imprimate pe discuri de vinil, vorbele marelui actor au încântat amatorii de poveşti şi basme – copii şi nu numai – mulţi dintre noi îşi amintesc astăzi, cu plăcere, de vorba caldă, domoală a povestitorului din „Darul spiriduşilor” de Fraţii Grimm, din „Greuceanu” al lui Petre Ispirescu, din „Harap-Alb” al lui Ion Creangă, din „Motanul încălţat” de Charles Perrault, din „Fetiţa cu chibriturile” a lui Hans Christian Andersen, ori de glasul motanului din „Familia Chiţ-Chiţ” a lui Ion Pas.
În anul 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în anul 1985, a primit premiul ACIN pentru întreaga activitate.
Octavian Cotescu a murit, la doar 54 de ani, pe 22 august 1985, la Sinaia, în urma unui atac de cord.
Numele marelui actor se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti încrustate pe soclul ”Gongului Thaliei”, un binecunoscut simbol al teatrului, amplasat pe Aleea Celebrităţilor, în Piaţa Timpului din centrul Capitalei.
(Sursa: Radio Romania)
Corina Enache
