Eu iubesc campaniile electorale și pentru că nu sunt ipocrit, mărturisesc că trăiesc doar în timpul lor. Doar, pentru că în restul anilor, caracterele unor băieți și fete din presa locală se ascund, printre știrile de zi cu zi. Acum, însă, îi vede tot cetățeanul, cu ochiul liberi pe prădători, pe viezuri, care sar la testicole și chiar și pe hipopotami și aricioaice, care își desfac picioarele, pentru cine…binevoiește. Aceste comportamente din regnul animal nu au legătură cu oamenii. Le folosesc aici, doar cu titlu didactic. De pildă, viezurele cel mare, președinte al Clubului de Viezuri, a hotărât el că este momentul să urineze pe drapelul galben. Să se pișe, pe românește. A scris, cu gheara lui, care este numai de luat, că ibric și mamaie sunt niște nenorociți, care au distrus Pădurea liberală. Cine sunt aceștia, nu poate să spună, deoarece, nu mai pupă banii galbeni. Oricum, nu-i mai vede, deși îi visează și noaptea. ( Deschid o paranteză, ca să scriu aici, că viezurele cel mare, acum președinte de viezuri, este cel care, prin grija lui ibric și a mămăiței despre care vorbește, a încasat nu mai puțin decât 3 miliarde de lei, acum patru ani. Acum, nu mai vrea trei, vrea doisprezece, pentru că el crede că i se cuvin) Mai este unul periculos, hipopotamul cel mic, care duce vorba din pădurea liberală, în tufișul pesedist, vina lui ibric, zic. Apoi, fratele Lucian atacă și el.
Acesta este mecanismul.
Sunt curios, dacă Mircia și Costi, oameni simpli, cum sunt ei, vor răbda o astfel de trădare. Când le va veni vremea, vor fi și ei ibric și mamaie ( Sic!) Acum, viezurele cel mare linge clanțele de la CJ al Pădurii. Și încasează. Pe agende, pe proiecte, pe orice pică.
Eu zic că nu mai e mult și se va sparge și buba asta, deși acum viezurii și aricioaicele se gudură și le mănâncă, amândurora din palme. Eu le transmit băieților din echipa câștigătoare să fie atenți pe cine hrănesc, vorba lui Mircia, pe cine invită la masă. Poreclele cu care își bat joc de ei, viezurii și hipopotamii, sunt deja găsite și folosite, în secret, la sediul cel nou al menajeriei. Am primit o înregistrare, unde viezurii și hipopotamii mici se tăvălesc pe jos, rostind, marțial, porecla lui Costi. În filmarea asta, hipopotamii mici se țineau cu mâinile de burtici. Dar ce mai râdeau, Doamne!
Insist să nu insistați, nu v-o spun, îi las pe viezuri să se tăvălească, de râs. Vine și vremea…adevărurilor, cum zic viezurii.
Așteptați-vă la ce vă așteptați mai puțin!
