Conacul Lahovary de la Budeşti – istorie boierească şi renaştere discretă

10 0

La câţiva kilometri de Râmnicu Vâlcea, în comuna Budeşti, se află un loc cu ecou istoric aparte: Conacul Lahovary, reşedinţă boierească cu rădăcini în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Tăcut, dar impunător, monumentul reflectă traseul unei familii ce a influenţat decisiv istoria politică şi culturală a României moderne. În prezent, conacul cunoaşte o renaştere timidă, dar promiţătoare.

Ctitoria unei familii ilustre

Ridicat după 1816, conacul are legătură cu alianţa dintre Ioan (Iancu) Lahovary, venit din Fanar, şi Paraschiva Socoteanu, moştenitoare a unei vechi familii boiereşti româneşti. Moşia Budeşti, achiziţionată în 1757, includea deja o reşedinţă şi o biserică refăcută în 1787 – semne ale unei prezenţe boiereşti solide. Prin această căsătorie, Lahovăreştii şi-au consolidat poziţia în Ţara Românească şi au deschis drumul pentru urmaşi de marcă: Alexandru, Ioan, Iacob şi George I. Lahovary – miniştri, diplomaţi, oameni de ştiinţă şi cultură.

George I. Lahovary – un vizionar al epocii moderne

Cel mai strălucit reprezentant al familiei, George I. Lahovary (1838–1909), a studiat ingineria în Germania şi a fost un reformator al serviciilor de comunicaţii din România. A introdus mandatul poştal, a fondat Societatea Geografică Română şi a fost coautor al Marelui Dicţionar Geografic al României. Membru de onoare al Academiei Române, a fost recunoscut atât în ţară, cât şi peste hotare.

O reşedinţă cu farmec discret

Conacul din Budeşti a fost, pentru decenii, reşedinţa de vară a familiei Lahovary. Pe o moşie de peste 80 ha, cu peste 30 de servitori („ţigani curteni”), clădirea era centrul unei mici comunităţi rurale autosuficiente. Vizitele frecvente ale oaspeţilor din Bucureşti şi grădinile cu arbori exotici îi confereau o aură de rafinament.
După 1947, regimul comunist a naţionalizat proprietatea, transformând conacul în sediu de G.A.C., apoi într-o fabrică de cheag. Substanţele utilizate au deteriorat grav clădirea. După ani de procese, monumentul a fost retrocedat în 2004, dar fără o parte din terenuri şi accesul principal.
În prezent, conacul este deţinut de Dănuţ Tîlvîc, un localnic stabilit în SUA, care l-a achiziţionat de la moştenitori. Graţie intervenţiei sale, clădirea a fost salvată de la prăbuşire. Construcţia, în stil românesc autentic, păstrează încă cerdacurile, pivniţele boltite şi sobrietatea albă a arhitecturii boiereşti olteneşti, fiind însă într-o stare fragilă, în aşteptarea restaurării complete.

Ce poţi face ca vizitator?

Vizită la exterior – conacul poate fi admirat de la drum, fiind vizibil şi impunător, chiar dacă nu este deschis încă publicului larg.
Tururi culturale tematice (cu programare, ocazional) – despre istoria familiei Lahovary şi destinul clădirii.
Participare la proiecte educaţionale – elevi şi studenţi în domeniul patrimoniului pot lua parte la documentare de teren.
Explorare locală – biserica „Sfinţii Arhangheli”, refăcută de familia boierească în 1787, se află în apropiere.

Cazare şi gastronomie:

Pensiunea Domniţa (Budeşti) – atmosferă rurală autentică, ideală pentru odihnă şi relaxare.
Hanul Haiducilor (Râmnicu Vâlcea) – bucătărie tradiţională şi camere confortabile.
Hotel Simfonia (Râmnicu Vâlcea) – cazare modernă, ideal pentru vizitatori interesaţi de patrimoniul vâlcean.
Restaurant D’amici – unul dintre cele mai bune restaurante aflate pe DN 7, ce îmbină bucătăria românească şi cea italiană, oferind o atmosferă rustică şi primitoare.
Conacul de la Budeşti rămâne un simbol al nobleţei olteneşti şi un punct-cheie pe harta proiectului „Conacele Vâlcii – Rute boiereşti în patrimoniul cultural vâlcean”. Deşi discret şi retras, locul spune o poveste puternică despre moştenire, pierdere şi speranţă.
Cu sprijinul comunităţii şi al celor pasionaţi de patrimoniu, acest conac poate redeveni un spaţiu viu al memoriei şi turismului cultural vâlcean.

(Material realizat de Asociaţia Clubul de Presă Vâlcea. Această campanie de informare beneficiază de finanţare nerambursabilă de la Consiliul Judeţean Vâlcea, în cadrul proiectului „Conacele Vâlcii – Rute boiereşti în patrimoniul cultural vâlcean”)

 

Articole asemănătoare

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *