Voleibaliștii debutează miercuri în cea mai puternică întrecere inter-cluburi a Europei
Rămasă încă la stadiul de vis pentru echipa de fotbal, Liga Campionilor va deveni realitate în acest an pentru formația de volei a clubului Dinamo. Primul meci e miercuri, de la ora 18.00, în Macedonia de Nord, cu Strumica (în direct la TVR Sport).
După 30 de ani, voleibaliștii dinamoviști revin în cea mai importantă competiție intercluburi, acolo unde prima adversară este una relativ modestă: formația muntenegreană Strumica.
Antrenorul bucureștenilor, Bogdan Tănase, este unul dintre foarte puținii oficiali ai echipei care au mai participat în această competiție, pe când era antrenor secund în Germania.
„Nu simțim presiune. Simțim, în schimb, o bucurie imensă. Suntem mândri că Dinamo revine în această competiție, iar eu mă bucur extraordinar să revin în Liga Campionilor, acum din postura de principal”, a mărturisit Bogdan Tănase, cel care în primăvară a condus echipa spre un succes istoric: aurul în campionatul național.
Una dintre problemele principale ale unui antrenor la începutul unui sezon este omogenizarea echipei. Cu mulți jucători nou veniți în inter-sezon, tehnicianul recunoaște că încă formația încă mai are de muncit la acest capitol.
„Omogenizarea încă nu s-a terminat. Acest proces este de durată, mai ales că am schimbat din nou mulți jucători după sezonul trecut, dar eu cred că zi de zi vom reuși să facem și această omogenizare”, se arată încrezător tehnicianul.
În primăvară, Dinamo a recucerit titlul național după o pauză de 30 de ani. Petrecerea de după a ținut apoi ca în povești, trei zile și trei nopți, iar acum, chiar dacă euforia de suprafață s-a stins, ea încă mai există în sufletele jucătorilor și staff-ului. Iar amintirile au rămas pe viață.
„Euforia a trecut. Odată cu începerea noului sezon ne gândim mai departe, asta pe de o parte. Dar eu cred că în sufletele noastre euforia a rămas. Am jucat două amicale cu cei de la Brașov și acolo avem fost jucători dintre cei care au adus titlu și ne readucem de fiecare dată aminte cu plăcere de momentele plăcute”, spune tehnicianul.
De altfel, după cum recunoaște, Bogdan Tănase mereu se bucură să-și revadă foștii jucători, chiar dacă acum ei revin în sală ca adversari: „Este o onoare pentru mine. Chiar dacă au plecat de la Dinamo, chiar dacă nu mai sunt în curtea noastră, eu mă bucur tot timpul să-i revăd pe toți cu care am lucrat”.
Fratele lui a scris istorie în handbal, Nicolae Ghionea o face în volei
De patru sezoane la Dinamo, Nicolae Ghionea duce mai departe tradiția familiei în Liga Campionilor. Dacă fratele lui, Vali Ghionea, o făcea în handbal, el va reprezenta Dinamo în volei.
După cum recunoaște, de „vină” pentru faptul că nu a ales handbalul a fost sora lor mai mare, care făcea volei.
„Să știți că lumea ne mai confundă pe mine și pe Vali. Deja începem să semănăm mai mult. Eu am urmat sportul acesta după sora noastră cea mare. Ea a început cariera în volei și mi s-a părut mai interesant. Generația mea atunci nu cred că a fost spre handbal. A fost mai mult spre volei. Și am ales voleiul”, rememorează Nicu Ghionea primii pași ai unei cariere prodigioase.
Pentru centrul dinamoviștilor, aceasta va fi a doua prezență în Liga Campionilor, după ce acum 12 ani a jucat în această competiție și cu SCMU Craiova.
„ Mă bucur că am ajuns și la vârsta asta să joc Liga Campionilor. Un sentiment aparte față de celelalte meciuri din cupele europene. Tot timpul meciurile de acest gen au un ritm diferit față de cele din campionatul național. Mai multă energie, mai multă concentrare, mai multă pregătire”, spune voleibalistul.
Dincolo de valoarea ca jucător, Ghionea se diferențiază de majoritatea sportivilor printr-o decizie foarte puțin întâlnită: nu are pagină de Instagram!
„Nu prea sunt cu rețele de socializare. La un moment dat chiar am vrut să renunț și la Facebook, dar încă nu am făcut asta. Îl mai țin”, spune jucătorul.
Voleibalistul de 37 de ani poartă tricoul cu numărul 3 de când se știe. Chiar dacă nu mai știe cum a ajuns prima dată la el, acest număr a devenit unul norocos, la care nu mai poate renunța: „Joc de mult timp cu numărul 3, așa mi l-am ales și văd că mi-a purtat noroc în fiecare an. Chiar și la mașină, chiar și acasă, cam tot se leagă de un 3. Este numărul meu norocos”, recunoaște cu zâmbetul pe buze sportivul.
