Astăzi, 20 mai 2020 sărbătorim prima atestare documentară a Râmnicului domnitorului Mircea, orașul nostru drag, înconjurat de dealuri și străbătut de Olănești, aproape de confluența cu Oltul.
Prima mențiune documentară datează din 20 mai 1388, când domnitorul Mircea cel Bătrân confirmă mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupânul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când tot domnitorul Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în „orașul domniei…numit Râmnic”.
În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a județului Vâlcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul județ atestat documentar. Din vechea și măreața cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară parcul central, numit Mircea cel Bătrân în cinstea voievodului.
Sigiliul orașului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoțeanu, „unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească”.
Râmnicu Vâlcea era oraș domnesc, așa cum reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:„orașul domniei mele la Râmnic”.
Tot așa, Matei Basarab menționa că am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic. Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către boierii Rudeni.
La mulți ani, orașului nostru drag!
La mulți ani, râmniceni, oriunde v-ați afla!
Corina Enache
