Curierul de Râmnic își propusese ca, în această perioadă, să viziteze Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni. Astfel că am revăzut, cu mare plăcere, această minune a României frumoase.
Imagine vie a vieții tradiționale românești, Muzeul Satului Vâlcean este, alături de Muzeul Satului din Capitală și Muzeul ASTRA din Sibiu, unul dintre cele mai importante muzee etnografice din țară.
Un sat muzeu așezat pe coama unui delușor înverzit, cu o mulțime de copaci și pomi fructiferi, întins pe o suprafață de aproximativ 8 hectare și amenajat pe mai multe sectoare , gospodărie, social-cultural, meșteșuguri și construcții specializate. Am vazut de altfel cireși cu fructe date în pârg, tufe de lămâiță, trandafiri înfloriți de curând și stupi. În incinta acestuia există nu mai puțin de 42 de gospodării , case cu foișor din zona Horezu (din comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătești), din zona viticolă Drăgășani (satele Prundeni, Olteanca), din zonele pomicole (comunele Alunu, Tomșani, Cernișoara), ori din zona montană (satele Boișoara sau Pășcoaia-Brezoi). Am remarcat și cula Bujoreanu din secolul XVIII sau hanul din Malaia, datat la finelele secolului XIX.
Aflată chiar la intrare în muzeul în aer liber, școala primara din Șirineasa, datează de la începutul secolului XX, de pe vremea lui Spiru Haret. Am văzut cum arăta o clasă de pe vremea bunicilor și străbunicilor noștri. Cu bănci din lemn masiv, cu soba în care învățătorul trebuia să facă focul în fiecare zi de iarnă, cu tablă din două panouri culisabile, cu tablouri reprezentative ale figurilor istorice din România, cu mici cartoane cu literele alfabetului. Și cu multe manuale școlare vechi, de aritmetică, geografie, caligrafie, gramatică și compunere etc.
Biserica a venit din locul natal al lui Nicolae Bălcescu, iar hanul din secolul al XIX-lea de pe tărâmul haiducilor, din Munții Lotrului. Pe lângă toate acestea regăsim şi un scrânciob (leagăn de lemn) din comuna Stoenești.
Am revăzut și bisericuţa cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Nicolae”, monument istoric, datată din anul 1655, care a fost strămutată de pe amplasamentul său din satul Angheleşti-Pietrari, la Muzeul Satului şi restaurată între anii 2009 şi 2013.
Un loc aparte în cadrul complexului muzeal îl ocupă Cula Bujoreanu, construcție ce datează din secolul al XIX-lea și care avea rolul de a-i proteja pe proprietari împotriva cârjaliilor (tâlhari turci care traversau Dunărea cu scopul de a jefui boierii din Oltenia și Țara Românească). Astăzi, construcția se remarcă prin arhitectura masivă, cu caracter militar, dar mai ales prin scara exterioară, element nespecific pentru acest tip de construcții.
Muzeografii s-au îngrijit să readucă la viață ateliere de olărit, de tâmplărie, fierărie, dulgherie și chiar de prelucrare a părului de capră. Merită menționate și instalațiile tehnice , morile de mână și de apă din zona etnografică Loviștea, cazanele pentru țuică din localitățile Stoenești și Buda, piva din localitatea Costești, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalații pentru obținerea vinului (teascuri, linuri etc.), organizate în cadrul unor gospodării de viticultori, transferate din localitățile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Drăgășani.
Am pornit ușor la pas pe aleile înverzite ale Muzeului, am intrat în unele din curțile căsuțelor bătrânești, le-am privit cu atenție pe fiecare în parte. Am urcat la deal, am coborât la vale, am călcat pe pajiștile înflorite, singuri, nestingheriți.
Ne-am simțit minunat și aici, cu siguranță că vom reveni. Așteptăm să participăm cu mare interes la viitoarele evenimente ce se vor desfășura în acest cadru deosebit.
Corina Enache (Curierul de Râmnic)
Pe pagina ziarului nostru puteți urmării și:
https://www.youtube.com/channel/UCk7bwH64kKt2rB8zqtPdYMw
